joi, 12 octombrie 2017

Astăzi mi-am adus aminte

Astăzi mi-am adus aminte că trăiam. Mergeam încet, pe stradă şi aveam multe, multe gânduri care nu mă lăsau în pace. Priveam cum zboară frunzele şi, o dată cu ele, visele mele, amestecându-se în tot covorul acela auriu. Şi, nu doar fruzele treceau, dar şi toamna. Cum vine, aşa şi pleacă, cu tot cu dorinţele şoptite în fiecare frunză galbenă.
Astăzi mi-am adus aminte că am plâns prea mult, luptând în fiecare zi, sperând în fiecare răsărit că va fi bine, că poate asta e ziua care mă va face să zâmbesc. Stii, ziua aceea nu a venit încă, dar am învățat cum să supraviețuiesc în pustiu.
Astăzi mi-am adus aminte că pot râde, doar pentru a-mi acoperi rănile, evitând privirile curioase.
Astăzi mi-am adus aminte că pot să renunț, fără multe explicații.
Astăzi mi-am adus aminte că sunt, într-un fel, supărată pe Dumnezeu. Da, ştiu, ce copilărie din partea mea, cum îmi permit? Dar, ştiu că nu sunt singura care trece pe aici. Nu înțeleg multe lucruri şi chiar nu mai am puterea să cer o explicație, pentru a vedea binele din rău.
Astăzi mi-am adus aminte că trăiesti mai multe dureri decât bucurii.
Astăzi mi-am adus aminte de câte zâmbete false te folosești pentru a primi ceea ce vrei, indiferent de mijloace.
Astăzi mi-am adus aminte că muzica poate cânta, iar tu poți să te oprești din dansat, stând singur, în mijlocul scenei, acoperit de sunetele triste din sală.
Astăzi mi-am adus aminte că pot să mă opresc.

marți, 26 septembrie 2017

Vindecare

Ah, şi poate rănile încă te dor. Poate
mai privești din când în când la locul care, uneori, mai sângerează. Şi, ca să fie mai frumos, mai vine câte un curios, pune mâna şi apasă. Tu nu îi arăți ca te doare, dar lacrimile îți umplu ochii şi nu stii încotro sa fugi.  Ai vrea să îi dai o lecție, să țipi, să fugi departe de toți şi, cumva, să dispari fără prea multe explicații.
Ah, rănile astea. Te transformă, te schimbă, te fac mai puternic sau mai slab. Îți fac inima să bată mai puternic sau ticăie din ce în ce mai încet, abia daca o mai auzi. Dragul meu, te rog, nu lăsa ca durerea să îți întunece sufletul. E adevărat, ai atâtea motive să urăşti. Dar, zi-mi, de ce florile îsi răspândesc parfumul mai dulce atunci când plouă? De ce lumina e mai strălucitoare atunci când apare după nori negri? Nu lăsa ca durerea să îți întunece inima, ci las-o să îți planteze dragoste, căci doar prin ea ți se vor vindeca rănile complet. Dragostea este pansamentul, dar ura mereu îți va desface cicatricea. Ura si răzbunarea nu vor rezolva nimic. Nu planta în inima celui care te-a rănit mânie, ci iubire. Uneori, persoanele care nu merită dragostea au cea mai mare nevoie de ea. Nu o păstra doar pentru tine, ci revars-o.
Ah, rănile astea. Dar şi dragostea... Ce măreață e dragostea!

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Femeia înțeleaptă îşi zideşte casa

Am subiectul acesta de ceva timp pe
inimă. L-am tot amânat, am tot întors paginile, dar gândurile acestea au rămas înrădăcinate. Nu am prea multe de zis, asa că te rog să îmi ierti stilul de a scrie acum.
Draga mea, nu esti o ciudată dacă aștepți persoana potrivită. Nu e nimic de râs dacă ai ajuns la nu stiu ce vârstă şi nu ai avut un prieten. Nu e nimic gresit la tine. Nu e nimic gresit dacă ceri călăuzire în legătură cu o anumită persoană. Nu e nimic gresit dacă te rogi de pe acum pentru viitorul tău soț. Stii ce spune Dumnezeu în Proverbe?

"Femeia înțeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu insesi mâinile ei". (Proverbe 14:1)

Femeia înțeleaptă îsi zideşte casa. Totul are un început, iar căsnicia face parte din acest capitol. Cea mai puternică căsnicie este aceea începută în rugăciune, atunci când poate nici nu stii acea persoană. Rugăciunea este temelia familiei, cea care va face ca locuința ta să nu se clatine în urma furtunilor care vor veni peste ea. Dacă alegi să pui astfel de cărămizi, ai făcut un pas înainte.
 O altă cărămidă rezistentă este iubirea ta pentru Dumnezeu. Alegând să îți predai visele, dorințele, planurile lui Dumnezeu, alegând voia Sa pentru viața ta, chiar dacă nu înțelegi ce se întâmplă- asta înseamnă să pui pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta. Alege să construiești o casă, punând voia Sa mai presus de căile tale.
Zidirea unei case cere multă răbdare, pricepere şi înțelepciune, iar toate acestea nu vin peste noapte. Înainte de a te ruga doar pentru viitorul tău soț să fie aşa şi pe dincolo, roagă-te să fii un ajutor potrivit, o femeie puternică şi credincioasă, o femeie care nu se lasă clătinată de orice val, ci înoată mereu împotriva curentului. Nu este usor şi stii foarte bine asta, dar nu e imposibil. Credința pe care o ai în inimă te va ajuta să muți munții sau să îi urci.
O femeie înțeleaptă este aceea care îsi păzește inima. Chiar dacă o lasă deschisă pentru toată lumea, ea ştie că este o poartă pe care o va deschide doar unei singure persoane, iar dincolo de ea se află o grădină.
Draga mea, ştiu că nu este usor să stai în picioare în lumea de acum, dar prin harul şi puterea lui Dumnezeu, poți zidi o casă, luptând în rugăciune pentru persoana pe care o iubești, pregatindu-te să fii un ajutor potrivit şi iubind. Până la urmă, nu faci nimic fără dragoste, iar o casă fără ea se va dărâma la primul şuvoi. Poți alege astăzi să fii ori femeia înțeleaptă, ori femeia nebună. Depinde de tine.

luni, 18 septembrie 2017

Draga mea, luptă împreună cu Dumnezeu

Niciodată nu am fost o fată curajoasă.
Niciodată nu am fost îndrăzneață. Sau, dacă stau să mă gândesc mai bine, am fost. Înainte, legam prietenii foarte repede, eram lipicioasă şi plină de viață. Eram "spaima" parcurilor, râsetul meu se auzea de la un capăt al oraşului până la celălat, puteam privi oamenii fix în ochi fără să îmi mut privirea din 5 în 5 secunde. Însă, ceva s-a întâmplat când aveam 15 ani. Nu ştiu prea bine ce, dar m-a schimbat total. 
De atunci, îmi e foarte greu să privesc oamenii în ochi atunci când vorbesc cu ei. Îmi este frică să pornesc o conversație, îmi este frică să îmi exprim punctul de vedere şi dacă o fac, trebuie să îmi "schițez" discursul în cap, să stiu cu ce să încep şi cu ce să termin, să îmi reglez vocea, ca nimeni să nu îsi dea seama că îmi tremură. Bineînțeles că nu iese aşa cum aveam în cap, totul sfârsindu-se cu bâlbâieli, palpitații şi nopți fără somn. Cu greu îmi găsesc locul şi cu greu mă fac înțeleasă, aşa că am ales să scriu. Foaia nu râde de mine, nici nu mă privește urât, iar cuvintele curg lin şi fără oprire. De fapt, scrisul chiar vindecă răni adânci. 
Eu sunt foarte visătoare şi foarte cu pluta, aşa că îmi e greu să revin cu picioarele pe pământ, dar şi când o fac, e ca o prăbușire dură. De multe ori m-am întrebat oare cum voi reuși să aduc la viață cele câteva vise pe care le am, atâta timp cât privesc de la distanță totul. Uneori, mă apropii, dar când îți lasi inima expusă, este imposibil să nu fie rănită. Tocmai aici am găsit frumusețea. Am înțeles că Dumnezeu clădește frumusețea din tot ce e spart, sfărâmat, zdrobit şi crăpat. Exact ca inima mea. Şi, cred că şi a ta. 
Draga mea, poate te regăsești puțin prin ce am scris. Poate privești totul cu teamă, poate mulți nu te înțeleg şi nici nu încearcă, poate îți este frică şi stai deoparte. Vreau să îți spun că Dumnezeu poate face prin tine lucruri extraordinare! Dar, bineînțeles, îți trebuie curaj. Trebuie să faci acel UNIC pas pentru ca felul tău de a te privi să se schimbe. Totuși, trebuie să stii că schimbarea nu se va face peste noapte. Vor fi momente când vei vrea să renunți, să plângi, să te arunci într-un gol şi să te ascunzi de toți. Vor fi momente când oamenii te vor dărâma, vor râde de tine, te vor împinge şi te vor lăsa deoparte. Dar, stii de ce? Pentru că tu eşti DIFERITĂ. Ei văd că tu ai ceva prin care poți străluci. Draga mea, nu renunța. Mergi cu Dumnezeu de mână, căci El ştie ce frumusețe a creat şi tot El a așezat o comoară în inima ta. Esti născută exact la timpul potrivit, tocmai pentru a străluci, pentru a merge cu putere, cu grație într-o lume care decade din ce în ce mai mult. Esti creată să ridici steagul biruinței, să fii o luptătoare. Ai cicatrici, dar fiecare rană are o luptă de povestit. 
Tu ai o voce. Poate nu o poți folosi în public, poate eşti ca mine. Dar, ai o voce. A mea este scrisul. A ta poate fi muzica, pictura, lucrarea cu copiii, acea mică afacere pe care o ai de puțin timp. Poate că vocea ta este mângâierea sau încurajarea sau puterea de a găsi ceva frumos în orice capitol urât. Darul, talentul pe care îl ai este vocea ta, superputerea ta de a lăsa ceva frumos şi demn de amintit despre tine. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze prin tine. 
Draga mea, poate eşti timidă. Eu recunosc, sunt, şi încă foarte tare. Dar ştiu că Dumnezeu are un plan cu mine şi un viitor binecuvântat. Stiu că El poate face mai mult decât cer sau gândesc, iar minunile Sale sunt fără număr. Stiu că Dumnezeu mă înțelege şi stie prin ce trec. Si mai ştiu că sunt o învingătoare prin Acela care a învins totul, inclusiv moartea, pe cruce, aducând viața şi parfumul ei prin învierea lui Hristos. 
Draga mea, râzi de ziua de mâine, căci totul este în control. Du-te cu puterea pe care ai primit-o şi strălucește frumusețea cerească.
Draga mea, luptă alături de Dumnezeu.