miercuri, 22 martie 2017

Sa ai pace in suflet

Sa ai pace in suflet atunci cand Cerul
tace. Când e acoperit de nori, iar furtuna e prea puternica, sa ai pace si invata sa mergi pe ape. Nimeni nu spune ca trebuie sa fugi sau sa te lupți cu valurile. Trebuie doar sa mergi. Un pic astazi, un pic maine. Nu contează daca ai mers putin sau mult, Dumnezeu se bucura de fiecare victorie de-a ta, indiferent de cat de mica ar fi. Uneori, trebuie sa te opresti, sa iei o pauză si sa te odihnesti. Ai purtat multe lupte, asa ca trebuie sa-ti lasi inima sa bată din nou cu putere, dând viață in fiecare părticică din tine.
Uneori, te lupți cu tacerea lui Dumnezeu. Strigi si nu primesti raspuns. Plângi si e aceeasi situație. Stiu cum e. Stiu cum e sa privesti in sus, sa astepti niste răspunsuri si sa primesti tăcere. Stiu cum e sa bati, sa tipi sau pur si simplu sa vrei sa renunți la tot pentru ca te gândesti ce rost are. Stiu cum e sa simti cum te stingi încetul cu încetul si sa nu te mai poți ruga, lăsând inima sa suspine. Dar stii, in astfel de momente, chiar daca nu am mai avut putere sa spun ceva, Dumnezeu a coborât langa mine. A coborât langa mine prin persoanele care s-au rugat pentru mine si care, la propriu, m-au cărat in spate. L-am simtit pe Dumnezeu coborând langa mine atunci cand priveam noaptea stelele si ma întrebam unde e. L-am simtit pe Dumnezeu cand imi soptea un cântec dulce pe care doar eu il auzeam si totusi, ma indoiam ca acela ar putea fi un raspuns. Si in tot acest timp, stii ce făceam? Il întrebam unde e. Il întrebam de ce se ascunde cand, de fapt, eu ma ascundeam, ridicând ziduri de necredinta si deznadeje.
Acum, vreau sa-ti mai spun ceva. Daca tu crezi ca esti uitat de Dumnezeu, sa nu crezi asemenea minciună pentru ca El a coborât langa tine chiar acum. Poate nu te mai poți ruga, dar fiecare lacrimă căzută e o mica rugăciune pe care Dumnezeu o intelege si o primeste. Nimic nu e mai sfânt si mai curat ca o lacrimă ce curge in tăcere dintr-o inima franta. Lumina are nevoie doar de o mica crapatura ca sa poata intra. Lasa-L pe Dumbezeu sa pună din nou lumina speranței si a credintei in sufletul tau. Chiar daca El tace, este la lucru. Ai răbdare, mergi pe ape si luminează dragostea Lui asteptând deoarece, dupa cum stii, asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie.

Meloman pentru o zi: Moriah Peters- Oh Fear (Remixed)




sâmbătă, 18 martie 2017

Daca te ascunzi, eu tot aici voi fi

Daca te ascunzi intr-un ochi de mare, intr-un pumn mic de copil, sub o stea ce straluceste, intr-un noian de galaxii, daca alegi sa-ti lipesti urechea de pamantul moale, rece, daca te descalti de toate, de probleme si de ger, daca te-ai piti intr-o noapte si te-ai inveli doar cu tacere, tine minte ca inima inca bate si te voi gasi dupa ritmul ei.
Daca vei alege sa canti in soapta, daca vei alege sa pui piciorul pe apa si daca vei tremura, sa stii ca sunt aici si iti voi fi alaturi.
Daca vei alege sa zbori departe, fara sa stiu unde si de ce, sa stii ca voi intelege si iti voi dori tot binele, pentru ca in sfarsit ai aripi si ai realizat ca poti face ceva cu ele.
Daca vei alege sa mergi indiferent, fara sa privesti in spate, daca imi vei lasa drept amintire cateva pagini dintr-o carte, daca imi vei scrie acolo doua-trei randuri clare, iti voi face o poezie din batai de viata, poate.
Daca voi urca intr-un vapor ce va duce catre-un nor, daca ceata va fi deasa si nu ma vei vedea in fata, tu sa stii ca eu sunt bine-acum nu, dar intr-o zi voi ajunge la un Soare ce in veci ma va-ncalzi. 
Daca imi vei face cu mana, tu sa stii ca aici voi fi cea care a zambit odata, printre lacrimi, ca sa stii. Imi voi lua "la revedere' de la tot ce am crezut, voi iubi tot inainte, drumul meu nu mai e lung.
Eu nu voi plange si nici tu, trebuie doar sa acceptam, nu tot ce-i frumos in viata are-un sens si pentru noi. 
Daca te ascunzi intr-un ochi de mare, intr-un pumn mic de copil, sub o stea ce straluceste, intr-un noian de galaxii...

joi, 16 martie 2017

Acasă

Acasă. Acasă are mai multe locuri.
Acasă, unde cei dragi te asteapta, acasă in brațele cuiva, acasă in locul unde poți vedea tot orasul, de sus, acasă, unde sunt munții si pădurile, acasă unde țărmul se împletește cu marea, acasă in mirosul de scorțișoară si ceai de amintiri. Acasă in Cer. Un cuvânt asa de simplu cu atatea semnificații. Inima iti este o casa si o acasă pentru anumite persoane. Doar pregateste-o si fa-o sa fie cat mai primitoare, ca atunci cand vor pleca, sa simtă dorul de acasă.
Mie imi e dor de anumite case si de anumite locuri unde ma simt acasă. Mi-e dor sa imi las inima printre munti. Foarte dor. Printre luminite si raze de bucurie. Acasă pentru mine, undeva, o căsuță înconjurată de bujori si un cer infinit deasupra mea. O cărare îngustă spre un soare vesnic.
Tie de ce iti este dor?

miercuri, 15 martie 2017

Inchide ochii

Trec pe langa ziduri si case si din
fiecare scriu o poveste. Unele povesti au iedera pe coperta, iar altele gradini inchise. Unele sunt vechi si prafuite, altele stralucesc la soare. Trec pe langa amintiri si calc pe urma altora. Calc pe unde a trecut altcineva, cu pasul lent sau grabit, lasand in urma ganduri. Pe asfalt zac neputincioase cateva vise, dar nu pot sa ma ating de ele.
In drumul meu, calc pe radacini de copaci. Ma sprijin de un gard inalt si mare, dar pot vedea ce e dincolo, dar nu voi spune ce.
Am sa scriu povesti din fiecare casa si din fiecare om pe care il vad si care mi-a lasat ceva. Voi face poze degetelor care mi-au ținut inima si voi desena sufletele care mi-au zâmbit.
Nu ma înțelegi, nu? Nu-i nimic. Acum, inchide ochii.

vineri, 10 martie 2017

De ce te ranesti singura?

De ce te ranesti singura? De ce iti arunci cuvinte grele, de ce iti lovesti sufletul cu parerile altora, cu sagetile lor? Te ranesti singura, te doare, dar nu faci nimic pentru a opri asta. Iti pasa ca unul a ras de tine astazi si o lacrima ti-a cazut din ochi si o picatura de sange din inima. Iti pasa ca alta te-a barfit si a spus cuvinte urate despre tine, durerea apasandu-ti sufletul. Iti pasa. Asta e problema. Iti pasa de minciunile lor.
Stii, hai sa-ti zic ceva despre mine. Ceva direct. Eu nu am o dantura perfecta. De fiecare data cand radeam sau zambeam, se gasea cineva sa-mi spuna de ce nu imi pun aparat sau alte lucruri ce m-au ranit. Nu stii lupte ce am dus (si inca mai duc, asta e adevarul) cu infatisarea mea. M-am vazut urata. Apoi am observat ca baietii nu ma bagau in seama. Sau unii mai si radeau de mine. Era o lupta groaznica sa ma uit in oglinda. Nu de putine ori am plans. Ma raneam singura, acceptand minciunile lor: ca nu sunt frumoasa, ca nu sunt si eu mai directa, sa nu mai fiu timida, sa ma imbrac sexy daca vreau sa prind si eu ceva. Si i-am crezut. Asa ca m-am surprins de cateva ori ca nu mai rad. Si daca rad, pun mana la gura. Nu zambesc mereu si daca zambesc ma gandesc ce o zice cutare cand ma vede asa. Si ma opresc. Brusc. Am lasat sagetile lor sa-mi otraveasca inima. Nu am acceptat faptul ca sunt frumoasa. Nu am acceptat faptul ca unora poate le place zambetul meu. Am acceptat ideile lor si parerile lor, retragandu-ma intr-o cochilie din care nici acum nu am iesit.
De ce am scris asta? Ca sa nu faci ca mine. Sa nu te iei dupa vorbele lor. Nu te ascunde printre umbre. De ce ti-e frica sa stralucesti? De ce ti-e frica sa fii fericita, sa fii tu? Pentru ca stii ca te vor rani ceilalti. Asta asa e. Dar depinde de tine ce adevar alegi. De fapt,e un singur adevar: esti frumoasa. Restul sunt minciuni. Frumusetea nu tine neaparat de un zambet perfect, de o silueta de invidiat sau de mai stiu eu ce. Frumusetea tine de faptul cum te porti. De cum ai sufletul. De eleganta interioara. De ochii blanzi. De rasul luminos. De mainile care ajuta. De inima care iubeste. De inima care bate pentru Cer. Restul sunt detalii.
As fi vrut sa fi inteles asta mai demult. Sa stii ca nu-mi este usor sa vorbesc asa deschis despre mine. Dar daca cumva vei alege sa crezi ADEVARUL, atunci s-a meritat sa-mi las sufletul scris aici. Te rog, uita-te in oglinda si nu mai plange. Sterge oglinda bine ca e plina de suspine si priveste ce frumusete a pus Dumnezeu in tine.

joi, 9 martie 2017

Imi ridic ochii spre munti...

Intuneric. E prea mult intuneric si muntii se ridica mai mult, stancile sunt ascutite, e frig. Nu inteleg aceasta perioada, nu-i inteleg rostul, e prea urat acum. Incerc sa vad in fiecare zi frumusetea, sa aduc soarele, chiar daca in inima e nor, dar vreau cumva sa las o raza in urma mea.
Uneori, in viata, apar munti. Nici nu stii cand si cum si de unde, dar te trezesti cu ei in fata si te intrebi ce sa faci. Poti sa te uiti la munte si sa plangi in fata lui, in speranta ca se va da la o parte singur. Poti sa tipi la el si sa te intrebi de ce a aparut fix la tine in cale. Ori poti sa urci muntele si sa faci o cale si pe acolo. E greu sa-l urci. Singur e groaznic. Dar cu Dumnezeu alaturi, urcusul e mai usor.
Uneori nu ai de ales decat sa urci muntele. Sa iei problema in piept, in loc sa stai pe loc si sa plangi. Poti sa iti stergi lacrimile, sa iei o gura mare de aer si sa iti spui ca vei reusi. Uneori, da, muntii se dau la o parte singuri, fara sa te gandesti la cum ii vei distruge. Dar asta e viata. Iti ofera si surprize neplacute.
Sincer, iti spun ca de multe ori m-am invartit in jurul problemelor si m-am ingrijorat mult, in loc sa le aduc din prima inaintea lui Dumnezeu. La El, toate problemele sunt rezolvate. Prin puterea noastra, nu vom reusi. Este adevarat ca vei cadea si vei plangi si te vei lovi si ai vrea sa ramai mereu jos, ca sa nu mai simti vreo cadere. Dar crede-ma, dupa ce urci muntii, vei avea parte de cea mai frumoasa priveliste si iti vei spune ca s-a meritat totul.
Ajutorul va veni de la Dumnezeu. Mai devreme sau mai tarziu. Nu inteleg de ce au venit atat de multe peste mine, dar sper ca va fi bine. Vreau sa zambesc si in timp ce urc muntii. Vreau sa las un drum pe aici, ca ceilalti sa-l urmeze si sa vada ca nu e imposibil.

"Imi ridic ochii spre munti...De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamantul!"  Psalmul 121:1-2

Meloman pentru o zi: Harvest Arad- Toata inima