luni, 18 septembrie 2017

Draga mea, luptă împreună cu Dumnezeu

Niciodată nu am fost o fată curajoasă.
Niciodată nu am fost îndrăzneață. Sau, dacă stau să mă gândesc mai bine, am fost. Înainte, legam prietenii foarte repede, eram lipicioasă şi plină de viață. Eram "spaima" parcurilor, râsetul meu se auzea de la un capăt al oraşului până la celălat, puteam privi oamenii fix în ochi fără să îmi mut privirea din 5 în 5 secunde. Însă, ceva s-a întâmplat când aveam 15 ani. Nu ştiu prea bine ce, dar m-a schimbat total. 
De atunci, îmi e foarte greu să privesc oamenii în ochi atunci când vorbesc cu ei. Îmi este frică să pornesc o conversație, îmi este frică să îmi exprim punctul de vedere şi dacă o fac, trebuie să îmi "schițez" discursul în cap, să stiu cu ce să încep şi cu ce să termin, să îmi reglez vocea, ca nimeni să nu îsi dea seama că îmi tremură. Bineînțeles că nu iese aşa cum aveam în cap, totul sfârsindu-se cu bâlbâieli, palpitații şi nopți fără somn. Cu greu îmi găsesc locul şi cu greu mă fac înțeleasă, aşa că am ales să scriu. Foaia nu râde de mine, nici nu mă privește urât, iar cuvintele curg lin şi fără oprire. De fapt, scrisul chiar vindecă răni adânci. 
Eu sunt foarte visătoare şi foarte cu pluta, aşa că îmi e greu să revin cu picioarele pe pământ, dar şi când o fac, e ca o prăbușire dură. De multe ori m-am întrebat oare cum voi reuși să aduc la viață cele câteva vise pe care le am, atâta timp cât privesc de la distanță totul. Uneori, mă apropii, dar când îți lasi inima expusă, este imposibil să nu fie rănită. Tocmai aici am găsit frumusețea. Am înțeles că Dumnezeu clădește frumusețea din tot ce e spart, sfărâmat, zdrobit şi crăpat. Exact ca inima mea. Şi, cred că şi a ta. 
Draga mea, poate te regăsești puțin prin ce am scris. Poate privești totul cu teamă, poate mulți nu te înțeleg şi nici nu încearcă, poate îți este frică şi stai deoparte. Vreau să îți spun că Dumnezeu poate face prin tine lucruri extraordinare! Dar, bineînțeles, îți trebuie curaj. Trebuie să faci acel UNIC pas pentru ca felul tău de a te privi să se schimbe. Totuși, trebuie să stii că schimbarea nu se va face peste noapte. Vor fi momente când vei vrea să renunți, să plângi, să te arunci într-un gol şi să te ascunzi de toți. Vor fi momente când oamenii te vor dărâma, vor râde de tine, te vor împinge şi te vor lăsa deoparte. Dar, stii de ce? Pentru că tu eşti DIFERITĂ. Ei văd că tu ai ceva prin care poți străluci. Draga mea, nu renunța. Mergi cu Dumnezeu de mână, căci El ştie ce frumusețe a creat şi tot El a așezat o comoară în inima ta. Esti născută exact la timpul potrivit, tocmai pentru a străluci, pentru a merge cu putere, cu grație într-o lume care decade din ce în ce mai mult. Esti creată să ridici steagul biruinței, să fii o luptătoare. Ai cicatrici, dar fiecare rană are o luptă de povestit. 
Tu ai o voce. Poate nu o poți folosi în public, poate eşti ca mine. Dar, ai o voce. A mea este scrisul. A ta poate fi muzica, pictura, lucrarea cu copiii, acea mică afacere pe care o ai de puțin timp. Poate că vocea ta este mângâierea sau încurajarea sau puterea de a găsi ceva frumos în orice capitol urât. Darul, talentul pe care îl ai este vocea ta, superputerea ta de a lăsa ceva frumos şi demn de amintit despre tine. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze prin tine. 
Draga mea, poate eşti timidă. Eu recunosc, sunt, şi încă foarte tare. Dar ştiu că Dumnezeu are un plan cu mine şi un viitor binecuvântat. Stiu că El poate face mai mult decât cer sau gândesc, iar minunile Sale sunt fără număr. Stiu că Dumnezeu mă înțelege şi stie prin ce trec. Si mai ştiu că sunt o învingătoare prin Acela care a învins totul, inclusiv moartea, pe cruce, aducând viața şi parfumul ei prin învierea lui Hristos. 
Draga mea, râzi de ziua de mâine, căci totul este în control. Du-te cu puterea pe care ai primit-o şi strălucește frumusețea cerească.
Draga mea, luptă alături de Dumnezeu. 

luni, 11 septembrie 2017

Acei oameni

Se spune că există un om care ne-a marcat viaţa. Unul pe care îl purtăm în inima oriunde ne aflăm, îi cântăm în piept atunci când dorul apare, umblăm prin albume pentru a redesena amintiri. Există un om care te-a învăţat să mergi drept, cu pasul hotărât, dar zburând spre Cer.
Sunt multe persoane pe care le port în gând, dar mai ales în inimă. Mai sunt oameni care m-au făcut să plang, m-au făcut să simt ura, mi-au transformat sufletul într-o grădină care creşte din ce în ce mai mult şi mi-au arătat ce înseamnă să trăieşti. Sunt oameni care m-au rănit şi de la care am învăţat ceva. Sunt oameni pe care i-am iubit, dar tare mi-aş fi dorit să fie şi invers, uneori. Sunt oameni care îţi răstoarnă lumea complet, nici nu ştii când sau cum. Ai vrea să vezi cum sunt, cum gândesc, dar parcă nu există niciun pod înspre el. Dar ştii, tot de la ei am învăţat ce înseamnă să lupţi pentru ce iubeşti şi să nu renunţi. Sunt persoane care te atrag brusc si nu ai ce face. Te trezeşti în mijlocul unor curenţi şi nu prea te poţi împotrivi lor. Cel puţin, nu din prima. Au ceva şi nu îţi explici ce, dorind să vezi ce taine şi ce lumi ascund dincolo de ochi.
Fiecare om are o poveste. Depinde cine vrea să citească, unele cărţi sunt complicate. Dar, tocmai de la acestea ai ce învăţa. Aşa că, stai cu inima deschisă şi lasă oamenii să treacă prin ea. Păstrează ce e de păstrat şi aruncă ce e de aruncat. Adună tot ce e frumos şi plin de iubire. Noi suntem mari căutători de comori, păcat că nu ne dăm seama mereu care sunt de preţ şi care nu au nicio valoare.
Fii atent la oameni. Prin ei vei creşte.

duminică, 10 septembrie 2017

Pentru cei care incep scoala

Stau pe geam şi privesc cum tot verdele se preschimbă, încet-încet, într-un galben dulce. Mai vezi cate o frunza care iti aduce in nas miros de scortisoara si mai simti cate o adiere care iti inveleste inima in liniste. Soarele iti scalda sufletul in auriu, iar noptile spun povesti mai lungi. A venit toamna, iubita mea toamna. Doar ca, de data aceasta, e diferita. Pentru mine, clopotelul nu mai suna si nici nu mai am emotii (cel putin, deocamdata). Imi aduc aminte cand, acum un an (ce repede a trecut), scriam un articol in care spuneam ca voi trece pe acelasi coridor pentru ultima oara. Acum, as vrea sa scriu putin pentru tine, pentru cel care, de maine, incepe un nou an scolar. As vrea sa iti spun ce am invatat in cei 12 ani de scoala.

Nu trebuie sa fii ca ceilalti. 
Tu esti tu si nimeni nu poate inlocui acest lucru. Nu iti dori sa fii ca ei, nu iti pierde timpul tanjind la ce nu ai, ci valorifica ceea ce ai primit. Esti creat intr-un mod extraordinar, iar Dumnezeu e mandru de ceea ce a facut din tine. Doar lasa-L sa lucreze la inima ta si fa-o cel mai frumos lucru din tine.

Adu bucurie si incurajare in jurul tau.
In acest nou an scolar, priveste la colegii tai dincolo de rasete. In adancul inimii lor, s-ar putea sa gasesti o mare de tristete. Poti aduce dimineata pe cerul innorat al unei persoane prin seninatatea unei inimi iubitoare.

Iubeste.
S-ar putea sa fie momente in care nu vei putea face asta. Poate ai colegi care isi bat joc de tine si care te enerveaza. Tine minte, ei sunt atenti la atitudinea ta. Fii un exemplu pentru ei si nu iubi cu vorba, ci cu fapta. Dumnezeu iti da putere si nu te lasa singur, ci iti va rasplati. Apropo, persoanele care se comporta cel mai rau au cea mai mare nevoie de iubire si cum tu Il ai pe Dumnezeu in inima, ai deja iubirea. Nu o pastra doar pentru tine. Revars-o si vezi ce se intampla.

Respecta-ti profesorii.
Chiar si pe aceia care nu prea dau pe la ore. Sau care stau degeaba.

Nu raspandi barfe.
Acum, degeaba nu spui mai departe atata timp cat inima ta absoarbe fiecare cuvant, ca buretele. Cel mai bine este sa nu iti mai pleci urechea la zvonuri. Fii linistit si vezi-ti de treaba, imi vei multumi mai tarziu.

Da tot ce ai mai bun din tine.
Am invatat ca, daca eu imi fac partea, si Dumnezeu o va face, negresit. Nu te descuraja, ci fa-ti un program pe care sa il poti respecta si studiaza. Termina tot ce ai de facut pentru scoala, apoi relaxeaza-te, iesind pe afara, citind o carte sau orice altceva.

Copiatul nu este solutia.
Nu te ruga sa iei note mari daca nu inveti. Dumnezeu nu iti va aduce aminte ceva de care nu ai habar. Lenea este chiar un pacat.

Nu are nimic, data viitoare vei reusi.
Nu te descuraja. Se intampla sa mai gresesti, nu suntem perfecti. O nota mica nu inseamna sfarsitul lumii si nici nu esti un esec. O nota nu te defineste, fie ca este mare sau mica. Incearca inca o data, fa-ti curaj si inainteaza.

Stai de vorba cu Dumnezeu in fiecare dimineata.
Nu te astepta sa fii invingator din punct de vedere spiritual daca tu deschizi Biblia doar duminica, in biserica. Fa-ti un obicei din a te trezi devreme dimineata, astfel incat sa nu mai dai vina pe timp. Roaga-te, tine minte macar un verset din pasajul citit si pune-l in practica, de-a lungul zilei. Pleaca la scoala cu Dumnezeu, nu Il lasa la poarta. Sa ai o relatie vie cu El, pentru ca oamenii sa vada diferenta.

Straluceste lumina lui Hristos.
Fii un exemplu pentru cei din jurul tau, zambeste, plangi cu cel ce nu mai poate, adu lumina in inimile crapate si aruncate intr-un colt.

Pazeste-ti inima.
Nu da bucati din inima doar de dragul de a fi intr-o relatie. Nu fi naiv, nu te lasa dus de val, ci fii curat, pazeste-ti mintea, ochii si trupul intr-o lume unde abia te asteapta sa decazi.

Fii alaturi de cei singuri si abandonati.
Sunt absolut sigura ca ai colegi de care se rade mereu. Nu o face si tu, prin nepasarea ta. Cine stie, poate vei salva vieti doar pentru ca le-ai luat apararea si le-ai aratat dragoste.

Citeste mai mult. Stai pe Facebook mai putin.
Nu doar pentru scoala. Cauta sa cunosti, sa descoperi, dezvolta-ti vocabularul si corecteaza-ti gramatica. "k", "nush" si "frumoas-o" vor pieri doar cu ajutorul tau.

Pastreaza-ti obiceiurile bune.
Ai grija ce prieteni iti faci si ce modele ai.

Bunul-simt nu va fi niciodata demodat.

Fii un exemplu prin imbracaminte.
E adevarat ca ce ai in inima conteaza, dar tot de acolo iese la suprafara ce ascunzi.

Seara vine plansul, iar dimineata veselia.
Nu ramane pe loc din cauza unor oameni care vor sa iti planteze buruieni in suflet. Fa-ti din inima o gradina, cresti si fii plin de mireasma Cerului. Plangi, sterge-ti lacrimile si mergi mai departe!

Cam asta am invatat. Iti doresc un nou an scolar plin de binecuvantari si ma rog ca Dumnezeu sa te faca un invingator. Fii curajos, fii om, viseaza maret, roaga-te maret si pune-L pe El pe primul loc. Multe imbratisari!

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Apus

In fiecare apus e ceva diferit. In fiecare apus ma regasesc sau ma pierd, disparand odata cu lumina. Cand eram mica, cineva mi-a spus sa ma uit pe cer atunci cand apune soarele si atunci cand voi vedea prima stea rasarita, sa imi pun o dorinta. Ghici cine era cu ochii pe cer in fiecare seara. Am pus dorinte dupa dorinte, inchideam ochii si zambeam fericita. Imi spuneam secretele atunci cand culorile se amestecau de la portocaliu, la roz, totul transformandu-se intr-un albastru din ce in ce mai inchis.
In fiecare apus e ceva diferit, asa cum in fiecare om soarele straluceste diferit sau chiar deloc. Stii, ti-am mai spus, imi place sa ma uit la oameni, dar nu prea mult. Incerc sa gasesc in ei cate un cer senin si o stea rasarita. Oh, dar nu prea gasesc, sunt prea multi nori si atunci cand le prind privirea, ori eu imi inchid ochii ori ei isi inchid inima, pitindu-se dupa ziduri. Ce iti mai e si cu zidurile astea groase, cine le-o fi inventat. Ah, da, tu si cu mine le-am construit, am uitat. Sunt mai uituca, de fel.
Dupa cum spuneam, am cautat in cativa oameni acea stea care rasare prima. Sincera sa fiu, nu am zarit-o. Nu ma lasa sa o vad, le e teama ca o sa le fur dorinta, dar ei nu stiu ca dorintele mele s-au transformat in rugaciuni, de-a lungul timpului. Sau poate le e teama ca o sa le scriu cateva randuri pe cerul inimii lor. Ah, cat mi-as dori asta, macar de mi-ar da o sansa...
Astazi nu mi-am mai pus dorinte, ci am scris frumos pe niste hartiute ce am vazut. Am deschis geamul, am lasat vantul sa imi intre in casa, am spus buna lunii. Mi-am dres glasul si I le-am citit lui Dumnezeu. In timp ce citeam, hartiutele mi-au zburat din mana. Si-au facut aripi si au zburat, acum nu stiu cine va prinde ce am scris. Daca vei dormi in noaptea asta cu geamul deschis si vei gasi de dimineata o hartie, sa stii ca e de la mine. Sper ca nu te superi.
Cate lucruri se intampla dupa ce apune Soarele, nu-i asa?


duminică, 3 septembrie 2017

În furtună e Dumnezeu

Eram la mare şi am vrut să văd
răsăritul. Era încă noapte când m-am dus pe plajă, abia se iveau zorii. Stii, în liniştea aceea, nu am putut decât să stau, să respir frumusețea care se afla în fața mea şi să privesc cum se schimbă culorile pe cer. Dumnezeu era cu nişte acrilice în mână. Îmi desena valurile, îmi mângâia obrajii cu briza care mă îmbrățișa din când în când, iar pe cer arunca câte o pată de un portocaliu intens, amestecat cu mov şi puțin roz. În clipa aceea, timpul s-a oprit în loc. Putea să se întâmple orice, nu mai conta. Dumnezeu era lângă mine. Putea să se despartă marea în două şi să mă înghită, putea să pornească cea mai aprigă furtună, dar nu mi-ar fi fost frică. Dumnezeu este cu mine.
Nu îți este teamă din când în când? Simți că nu mai poți controla totul, zidurile pe care le-ai construit cu atâta patimă se năruie ca nişte castele făcute din cărți, valurile cresc şi tot cresc de ajungi să nu mai vezi bine farul. Unde e Dumnezeu? În mijlocul furtunii.
Crezi că El nu vede prin tot ce treci? Crezi că nu îți simte durerea din inimă, vijelia care este în ea, cerul întunecat din suflet? Nicio ploaie nu trece neobservată, niciun strop nu cade fără ştirea Lui. Crezi că nu ştie ce face?
Uneori, furtunile sunt pornite tocmai pentru a vedea cât de fermi vom sta pe stâncă. Cât vom lupta sau dacă vom mai avea curajul să înaintăm. Uneori, e bine să stai deoparte, să privesti furtuna şi cerul. Să zambesti, căci Dumnezeu e cu tine. La un moment dat, vei avea cel mai frumos răsărit în inimă. Norii nu stau o veșnicie şi nici valurile nu sunt mari întotdeauna.

"Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul." Psalmul 62:1 

joi, 31 august 2017

Către fata care nu este niciodată apreciată

Am avut gândurile acestea scrise în
inimă de ceva timp, doar că m-am gândit că acum este momentul să le public.
Draga mea, nimic din ceea ce faci nu este în zadar. Poate că muncești zile întregi, iar nopțile nu mai sunt demult odihnitoare. Încerci în fiecare zi să îți faci treaba din ce în ce mai bine, dar ai obosit. Parcă nimeni nu te încurajează să înaintezi, nimeni nu îți spune cât de frumos lucrezi. Ai vrea să renunți, nu-i aşa? Ce rost are să faci atâtea, dacă nimeni nu aruncă o privire? Observi cum alte persoane sunt aplaudate, apreciate, iubite pentru ceea ce fac.
Stii, nu toți te vor încuraja, dar asta nu înseamnă că trebuie să te oprești. Tu ai un dar. Poate şti să desenezi, poate ai o caligrafie frumoasă, făcând fel de fel de ilustrații. Poate ai fost binecuvântată cu o voce deosebită. Poate scrii şi publici gândurile, trăirile şi tot ceea ce simți. Poate îți place să lucrezi cu copiii, să îi înveți. De ce să renunți din a face ceea ce ti-a fost dat să faci?
Felul tău de a lucra este unic. Darul tău este unic. Nu îți tăia singură aripile date de Dumnezeu. Cu ele poți zbura departe, departe, până la Cer. Oricum, nu Cerul este limita, ci sufletul tău. Vei zbura şi vei crea cât permiți tu. Dacă privești mereu în jos, la oamenii care te descurajează, care arată mereu cu degetul spre greselile tale, dacă te lasi condusă de eșecurile din trecut, dacă îți spui că nu poți, atunci nu vei realiza prea multe.
Nu trebuie să continui datorită aprecierilor. Tu continuă pentru că, prin darul tău, poți schimba pe cei din jurul tău. Tu continuă, punând dragoste în tot, chiar dacă nimeni nu observă. De fapt, hai să îți spun ceva: vede Dumnezeu. El vede câte faci şi câți îți sunt alături. El vede toate acele lucruri "mici" la care construiești zilnic. În fiecare zi îți desenează pe cer atâtea desene, dar cine îsi aruncă ochii spre ce a pictat El? Ai văzut cum se îmbină culorile în apus? Sau cum se schimbă nuanțele la răsărit? Şi totusi, cerul continuă să picteze în fiecare moment, chiar daca noi uităm să ne bucurăm de asemenea tablouri.
Nu renunța. La un moment dat, cineva te va admira. Sunt sigură că şi acum sunt persoane care fac asta, dar ai tendința să te concentrezi pe ce este negativ. Cineva va vedea ce ai făcut, se va opri în loc şi va păstra în inimă mesajul tău. Nu trebuie să te aplaude toți. Investește în ceea ce ai primit şi nu vei mai regreta o clipă. Continuă să visezi imposibilul, continuă să trăiești fiecare zi, cu bune şi cu rele, iubind, dăruind şi zburând pe aripile vântului, cu Dumnezeu.

joi, 24 august 2017

Cinci intrebari pe care trebuie sa ti le pui inainte de a posta un selfie

Aveam 13 ani, iubeam viata si doream cu disperare sa atrag atentia unui anumit baiat. Dupa o
saptamana de tabara crestina, imi asteptam parintii pe terenul de sport, pentru a ma lua. Stiam ca masina putea ajunge in orice moment, asa ca trebuia sa actionez rapid. Cu un nod in stomac si cu ochii pe tipul acela, am facut o miscare. Am mers spre B. si i-am dat o poza tip buletin, cu mine. Fara rusine. Fara regrete. Voiam sa ma observe.
El, fiind tipul acela dulce de baiat de 13 ani, mi-a luat poza si m-a complimentat. A raspuns exact asa cum speram. A "apreciat" si "comentat" si ma simteam asa de bine in acel moment.

Privind in urma, vad foarte clar motivatia mea. Principalul motiv pentru care i-am daruit lui B. poza mea a fost pentru a ma simti eu bine. Voiam admiratie. Voiam atentie. Voiam aprobarea lui, iar "selfie"-ul era drumul spre ceea ce imi doream.
Sunt sigura ca sunt cateva fete care se regasesc in aceasta poveste. Poate nu dai poze de tip buletin (ceea ce ar fi putin cam ciudat in ziua de azi), dar faci ceva mult mai modern, care se aseamana cu ce am facut eu.

Acum ceva timp, am vazut un selfie postat de o fata crestina. Poza era fixata pe trupul ei, fata fiind aproape taiata. ("cropped" suna mai bine). Purta un outfit provocator, iar poza se concentra in jurul formelor ei.
Nu m-as fi gandit prea mult la poza, tinand cont ca le vezi cam peste tot. Dar ce mi-a atras atentia a fost descrierea pozei: sub poza scrisese cateva versete biblice, in care era vorba despre bucuria in Dumnezeu. M-am intrebat oare cum un selfie de genul acela m-ar fi ajutat (sau pe altii care ar fi privit poza) sa ma concentrez pe Dumnezeu? Cum? Fata aceea chiar era inocenta sau se folosea de versete pentru a se justifica?
Mi-as fi dorit sa fie o poza rara, dar nu e.
Pozele acestea au devenit asa de obisnuite incat am simtit ca trebuie sa vorbesc despre asta. Fetelor, de ce postam pe retelele de socializare poze care striga "Priviti la noi! Uite cum m-am imbracat! Uite ce corp frumos am! Uite ce draguta sunt! Uite ce abdomen am!"?
Trebuie sa facem un pas in spate si sa ne intrebam de ce simtim nevoia sa atragem atentia in felul acela. Increderea si siguranta in Hristos sunt asa de scazute incat trebuie sa atragem atentia pe retelele de socializare? Chiar credem ca, daca punem un verset sub o poza sexy, ii vom apropia pe ceilalti de Dumnezeu?

In loc sa pierdem orele pentru acel "perfect selfie", hai sa iti iei cateva minute libere pentru a-ti trece obiceiurile de postare printr-un filtru. Mie imi place sa il numesc "Selfie-ul inimii". Aceste intrebari te vor ajuta sa iti alegi cu atentie poza:
1. De ce ai vrea ca ceilalti sa iti vada poza?
2. Voi fi dezamagita daca nu voi primi un anumit numar de aprecieri/comentarii?
3. De cate ori dau refresh la poza pentru a vedea cate likeuri am?
4. Ma voi intrista daca o anumita persoana nu va aprecia/comenta poza postata de mine?
5. Va fi Hristos onorat prin felul in care ma prezint in poza?

Te provoc sa folosesti acest filtru in momentul in care vei dori sa pui o poza. Nu urma pasii acestei societati, postand orice. Fii sincera in momentul in care vei raspunde celor 5 intrebari.

*Articol preluat si tradus de pe site-ul GirlDefined*

miercuri, 23 august 2017

Meloman pentru o zi: Familia Timofte- Vino cu noi




Mi-e dor de copilarie

Ieri a fost o zi frumoasa. Mi-am dat seama ca nu ai nevoie de prea multe pentru a fi fericit.
Ieri mi-am adus aminte de copilarie. Imi luasem cana preferata, mi-am facut un 3 in 1 cu frisca si un
pic mai mult zahar pentru ca asa imi place, sa fie dulce si m-am asezat pe canapea, privind pe geam, ca de obicei. Deja simt cum vine toamna, usor, cu pasi mici, dar siguri.
In timp ce priveam pe fereastra, am vazut o fetita de 7 ani. Eram eu, fugind pe strazi. Brusc, mi s-a facut dor de copilul din mine.
Aveam doua codite bine stranse sus si un zambet stirb, cu dinti care picau si cresteau la loc. Cui ii pasa ca nu aveam un zambet frumos? Mie nu. Radeam toata ziua, tuturor, fara sa pun mana la gura. Aveam un zambet frumos, venit din inima.
Nu stateam locului. Nu exista zi in care sa nu ajung acasa cu ciorapii rupti, trebuia sa existe cel putin o gaura in genunchi. Ah, si cate bube aveam... in cot, in genunchi, palmele erau zgariate din cauza incercarilor mele de a ma catara in copaci. Cate pisici nu mi-au trecut prin brate, cat imi doream sa zbor pe un cal maro, cu pete albe... Ma visam ca zbor pe campuri, cu o rochie lunga, avand parul in vant, ducandu-ma departe... Inca visez la asta.
Cand eram mica, imi era groaza de matmatica, de cifre, de tot ce tinea de ele. In schimb, adoram literatura, imi placea sa citesc cu voce tare, clar din carti, adoram sa privesc pe geamurile mari din clasa, erau multi copaci si toamna o adoram, o gustam atat cat puteam.
Cand eram mica, ma jucam cu tiganii. Aveam gasca mea si tare mai radeam cu ei, in parc. Toata lumea se uita urat la noi, dar cui ii pasa cand esti copil? De ce sa imi pierd timpul "etern" privind la zmei, cand noi cuceream lumea pe tobogane?
Aveam mainile pline de abtibilduri de la guma, in casa cantam toata ziua Hi-Q, le stiam toate melodiile. Plangeam daca pierdeam un episod din "Viata cu Louie", zburam pe bicicleta, in parcuri cantam singura.
Cand am fost mica, mi-a placut de un baiat din clasa si ca sa ii arat ca imi e simpatic, ii aduceam la banca, in fiecare zi, laptele si cornul, doar pentru un zambet si un "multumesc". Eh, asta da gest de iubire.
Mi-e dor de copilarie. Zilele nu se scurgeau asa de repede, melodiile erau mai frumoase, topaiam oriunde si oricand imi poftea inima. Lacrimile curgeau pe obraji atunci cand ma certam cu cea mai buna prietena sau atunci cand trebuia sa ma culc la pranz, iar eu nu voiam. Mi-e dor sa am un oracol si atunci cand trebuia sa il dau unui anumit baiat, sa imi stea inima in loc. Mi-e dor de gasca mea, de locul nostru secret, de rasetele care rasunau in tot cartierul. Mi-e dor de copiii mici, care acum sunt mari, de pufuletii care nu mai au acelasi gust, de fantana in care ma priveam mereu, de locul unde ma suiam sa vad tot satul, unde era o biserica mare, alba, iar sunetul clopotelor si linistea din gradina ma urmaresc si astazi. Mi-e dor sa imbratisez cu aceeasi libertate, sa desenez felicitari in fiecare zi si sa le daruiesc celor dragi, sa adorm repede dupa o zi lunga de alergat, sa simt pamantul moale, rece sub picioare.
Mi-e dor de fetita cu doua codite stranse sus, cu zambet stirb si ochi ca cerul de senini. Mi-e dor de ciorapii rupti, de gustul eugeniilor, de oamenii mici care acum sunt mari.
Iata, tot povestind, mi-am terminat cafeaua. Se pare ca trebuie sa inchid iar cufarul si sa ies in lumea oamenilor seriosi, in care se ascund copiii de altadata, cu doruri dupa basme si castele construite acum multi ani.

luni, 21 august 2017

Cele mai importante lucruri

Am stat putin retrasa in ultimul timp.
Am vrut sa fac liniste in mine, sa vad un drum, unul care se afla tot in ceata. Am vrut sa vad ce a picat din inima si ce a adunat. Nu am mai scris in caiete, nici pe blog, nu am mai scris nicaieri, dar in sufletul meu se strangeau randuri si cuvinte.
Am realizat ca noua ne este teama sa vorbim, sa stam fata in fata si sa spunem ce avem pe inima. Stii, cuvintele nerostite ingreuneaza inima. Daca simti ca trebuie sa spui ceva, de ce stai pe loc? Daca e ceva de pierdut, aceea este sansa ta de a vedea ce s-ar intampla "daca..."
Ne este teama sa privim oamenii in ochi, sa cautam o luminita in ei. Ne este teama ca vom gasi intuneric si priviri de piatra, dar poate totul este in mintea noastra. Poate este nevoie de lumina ta intr-o inima franta. Pana la urma, toti avem inimi facute bucati, doar ca in unele se afla lumina si flori si viata. In unele inimi este Dumnezeu.
Ne este teama sa radem si sa ne aratam zambetul. Ne privim fix, fara sa ne dam seama ce purtam in noi, un chip de lut fara expresii. Oare daca am zambi, nu am insenina putin o persoana?
Ne este teama sa imbratisam, sa dansam de fericire, sa iubim. Avem mintea plina de prejudecati si frici. Daca nu va fi bine? Daca gresesc, facand acest pas? Daca imi va frange inima? Daca vor rade de mine? 
Am inteles ca cele mai importante lucruri nu se vad, ci se simt. Cele mai frumoase lucruri apar atunci cand deschidem inima, impreuna cu ochii. Cand rasare soarele si simtim caldura lui. Da' chiar: cum ar fi fost sa nu mai rasara soarele, din teama ca ar arde prea tare? Sau poate ca i-ar fi fost teama de nori? Si totusi, el e sus pe cer in fiecare dimineata, stralucind cu putere, indiferent de zi. 
Cele mai frumoase lucruri apar atunci cand nu ne vom mai deschide la orice ploaie umbrela, mergand prin ea, razand. Cand vei iubi liber, tot ce te inconjoara. Cand vei ierta si vei oferi buchete de flori din inima. Cele mai importante lucruri nu sunt lucruri. Sunt pasi pe care nu ii facem, cuvinte pe care nu le spunem, vise pe care nu le implinim. Ce te costa sa faci toate acestea? Ce te costă sa fii om?
Eu am sa incerc sa imi înving temerile. Poate voi primi răspunsuri negative, poate ma vor durea anumite alegeri. Dar măcar stiu ca mi-am trăit viața, fara sa ma intreb "oare cum ar fi fost DACĂ". Am sa iubesc până la sfarsitul vietii si dincolo de ea tot ce e frumos si plin de Cer. Vreau amintiri frumoase, lacrimi prin care pot mângâia pe altii. Vreau sa închid ochii cu gândul că s-s meritat totul.

vineri, 11 august 2017

La vremea ta

Uneori, ai senzatia ca ceea ce faci nu e destul sau nimeni nu te observa. Incepi sa privesti la altii, la
munca lor si observi cum sunt aplaudati, primind laude, iar tu te zbati, incercand sa dai tot ce ai mai bun din tine, dar tu esti in umbra. Tu nu esti ca ei. Nu-i asa ca acesta este primul gand care iti apare in minte?
Comparatia.
Comparatia iti fura bucuria.
"El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui...".
Daca privesti mereu in curtea vecinului, nu vei fi niciodata bucuros de ceea ce faci. Tu trebuie sa cresti, iar asta nu se va intampla daca te hranesti mereu cu roadele altora. Cred ca viața e cu adevarat frumoasă atunci cand esti multumit. Când nu mai privesti in curtea vecinului, privindu-i iarba verde. Când din putin faci o mare comoară, pe care nu o ascunzi de ceilalți, dar in inima ta e bine îngropată. Cred ca asta e fericirea si mereu am crezut ca se afla undeva departe si oboseam alergând dupa ea, mai intrebam pe unul-altul daca stie drumul si am rătăcit, dorind sa am ce au ei.
Nu privi la ceilalti. Munca ta e doar a ta. Ce ti-a fost dat sa faci, doar tu poti face. In momentul in care vei multumi pentru darul primit si in momentul in care vei lucra cu bucurie, nu pentru competitie, atunci vei face roade la vremea ta. Pana atunci, nu te astepta ca Dumnezeu sa iti daruiasca mai mult daca tu nu pretuiesti daruirea unui pahar cu apa unui copil.
Un copac nu priveste la altii cum fac roade si nici nu se plange. El creste in liniste, fara aplauze, batut de ploi si furtuni, crescand in arsita zilei, iar la momentul potrivit, nu cand vrea el, face roade cu care bucura pe multi.
Tu lucreaza cu toata inima, fara sa renunti, arunca samanta, arunca lumina si dragostea, foloseste ce ti-a fost daruit, nu ingropa talantul, doar pentru ca X si Y au mai multe aprecieri. Dumnezeu iti rasplateste, chiar daca omul nu vede. Daca ai atins o singura inima, asta e de ajuns. O inima ai schimbat. La vremea ta, vei da roade si multi se vor bucura de tine. Am inteles ca totul sta in puterea mea de a alege sa vad grăuntele de bine din tonele de rău. Sa pot sa ma bucur de mine, de Cer, de toti si sa dau tot ce am mai bun din mine. Ah, si sa nu uit sa zâmbesc cu adevarat, cu toata inima. Sa fac buchete din bucurie si mulțumire si sa dăruiesc tuturor, in fiecare zi.

miercuri, 9 august 2017

Melodii

Sunt atâtea melodii în fiecare persoană, dar cine să le cânte? Ne e teamă să lăsăm simfoniile să iasă din inimă, păstrând gamele în mintea noastră. Ne e teamă să ne exprimăm. Ce va zice unul? Ce va spune celălalt?  În fiecare persoană sunt anumite note, unele mai joase, pline de taine, de uşi care vor să fie deschise,
de nopți nepătrunse, care vor să fie înțelese, de suflete pitite şi colorate de câte un dor. Mai sunt note înalte, care te poartă pe culmi, fugind după soare, cu flori în inimi, desenand cu creta în urma ta.
Mai sunt melodii care vor să fie ascultate şi ai încercat să le canti, dar nimeni nu a băgat de seamă ce poveşti ascunzi. Alții, în schimb, au fost atenți, dar s-au oprit la greselile tale. Dar sunt câteva persoane care au iubit şi au ținut minte ce ai spus, chiar dacă ai şovăit si te-ai încurcat, greşind câteva note. Şi, în timp ce unii te arătau cu degetul şi râdeau de tine, au fost câteva persoane care s-au ridicat în picioare şi te-au aplaudat. Atunci te-ai uitat la ei, ai zâmbit şi, poate pentru prima dată, ai simțit că poți. Că merită sa compui in continuare, deoarece melodiile din tine nu sunt în zadar, că ar trebui să trăiești mai mult. În fond, o viață ai. Pe cât e de lungă, pe atât e de scurtă.
În viață nu contează cât canti, ci cum. Îmi aduc aminte că, acum cateva luni, prin primăvară, ploua foarte tare, era frig si nimeni nu era pe afară. Florile de liliac erau peste tot. Mergeam, iar in tot haosul acela, am auzit-o. O mierla. Era pe un stâlp, fix in ploaie, în frig si vant. M-am oprit in mijlocul drumului si m-am uitat la ea. Cântecul ei era superb. A trebuit sa plec, insa mesajul ei mi-a rămas pana in ziua de azi.
Când trec printr-o furtună, recunosc ca prima data aleg sa ma plâng. De vreme, de ploi, de lacrimi, de probleme, de toate. Dar aproape niciodata nu aleg sa cant prima data. Sa ma bucur cand vijelia e prea mare. Sa arăt credință si curaj intr-o lume care decade încetul cu încetul.
La sfarsitul zilei, contează daca ai stat in ploaie si ai facut un curcubeu cu lumina si melodia din inima ta. Cine stie, poate la un moment dat se va opri cineva in mijlocul drumului si te va admira, păstrând cântecul tau o viață întreagă.

Meloman pentru o zi: Tori Kelly- Hollow




vineri, 4 august 2017

Dumnezeu nu are nevoie

Dumnezeu nu are nevoie de cântăreți
perfecți, ci de oameni din a căror viață El poate face o melodie veșnică.
Dumnezeu nu are nevoie de scriitori pricepuți şi nici de idei sclipitoare, ci are nevoie de oameni prin care El poate scrie cele mai frumoase capitole, în cuvinte simple şi fapte adevărate.
Dumnezeu nu are nevoie de oratori, ci de oameni prin care poate înviora, îndulci, mustra cu dragoste sau îndrepta cu blândețe.
Dumnezeu nu are nevoie de oameni care să arate cu degetul, criticand, ci are nevoie de oameni care să ajute, iubind.
Dumnezeu nu are nevoie de inimi pline de ură, ci de oameni cu inimi mari, încăpătoare, care să primească tot ce e mai frumos, chiar dacă frumusețea vine prin încercări.
Dumnezeu nu are nevoie de oameni care să predea lecții, netrăind ce spun. Dumnezeu nu are nevoie de vorbe, ci de fapte.
Are nevoie de oameni care visează, care îndrăznesc să coloreze lumea, care spun "da" la chemare. Are nevoie de oameni care să meargă pe valuri, să înoate sub ele, să danseze prin furtuni. Are nevoie de oameni care să râdă, să plângă, să simtă, să fie oameni.
Dumnezeu are nevoie de mine si de tine, de oameni mici cu inimi mari, pline de Cer.

luni, 31 iulie 2017

Totul este în control

Uneori, Dumnezeu te acoperă cu o
noapte lungă, tocmai pentru a prețui diminețile sau pentru a-ți arăta că stelele au farmecul lor aparte, chiar atunci când crezi că sunt neînsemnate. Ele apar mereu acolo, câteodată schimbandu-si locul, dar strălucesc în fiecare noapte şi cred că asta contează cel mai mult, indiferent în ce colț de cer se află.
Poate ceri minuni, dar uiți că minunea nu este doar mutarea muntelui, ci şi urcarea lui, iar priveliștea pe care o vei vedea după ce înfrunți toate obstacolele va merita totul.
Uneori, Dumnezeu te trimite în vale, pentru a lupta, chiar dacă tu vrei să o ocoleşti. Dar uiți că în vale devii mai puternic, iar credința va fi mai mare.
 Niciun pustiu nu este la întâmplare. Nicio furtună nu trece neobservată. Totul este în control, iar dacă tu nu crezi asta, Dumnezeu vrea să îți arate cum imposibilul devine posibil cu El. Cum valurile sunt oprite de un singur glas, iar paşii tăi vor pluti pe marea înfuriată. Cum vei cânta în valea plangerii, iar izvoarele vor țâşni din locurile moarte. Nu trebuie să privesti la problemă sau să te plângi de ea, ci trebuie să privești la Dumnezeu si să astepti ajutorul Lui, care vine întotdeauna. Doar să nu te grăbești.

luni, 24 iulie 2017

Fetelor, oare contează banii?

Mă bag în pat liniștită, cu mintea plină
de gânduri. Visam cu ochii deschiși încă, când intră cineva în cameră. Râdem amândouă şi vorbim. La un moment dat, s-a uitat la mine serios şi mi-a spus: "M., tu să iei un bărbat cu bani. Cu o groază de bani". Eu eram deja cu gândul în altă parte, numai la ce zicea ea, nu. Nu se oprește acolo, continuă.
"M., uite, o ştii pe cutărica a lui nu ştiu cine. Ea acum recent a divorțat şi s-a căsătorit cu unul care are bani, câștigă milioane pe lună, îi cumpără orice vrea, pleacă peste tot. Sau o ştii pe altă cutărica? S-a măritat cu unul plin de bani, acum au 5 masini, casă mare, sunt fericiți, trăiesc boiereşte". Auzeam printre frânturi de gânduri ce spune. Apoi s-a auzit ca un ecou: bani, bani, bani. Ia-ți bărbat cu bani, să fii fericită, nu contează cine e, poți nici să nu-l iubești, dar să-l faci să îți mănânce din palme, să o duci regeşte, doar o viață ai.
Mi-am ridicat ochii şi m-am uitat la ea. De ceva timp îmi repetă aceleaşi vorbe, încercând să mă facă să mă gândesc şi la "treburile alea serioase, nu numai la fleacuri şi vise fără rost". Doar na, mâine-poimâine apar şi căutătorii de comori.
Era noapte, momentul potrivit pentru a sta trează şi a face ordine în mine. Atunci am auzit fiecare vorbă pe care mi-a spus-o. "Mărită-te cu cine o fi, doar bani să aibă. Tu să ai tot ce vrei. Tu să te simți bine." Aşa o fi? Chiar are dreptate?  Hai, M., cred că niciodată nu ai fost aşa de amuzantă (de parcă as fi vreodată).
Fetelor, nu banii contează într-o căsnicie. Nu locul din față într-o mașină după care toți îşi întorc capul şi nici funcția pe care o deține, afacerea de succes pe care a pus-o pe picioare, renumele său sau şansa de a trăi servită la pat în fiecare dimineață cu fel de fel de minuni gătite, plecând la sfârșit de săptămână într-o vacanță de 5 zile. Cred că am început să fugim după astfel de lucruri. Am început să ne lăsăm inima deoparte, zâmbind oricărui prinț dichisit. Ce mai sunt sentimentele? Ce îți mai trebuie iubire? Dumnezeu într-o căsnicie? Aşteptare în curăție? Fugi de aici, suntem în 2017, doar nu mai crezi balivernele astea, nu? Calcă pe oameni, draga mea, astupă-ți urechile la sfaturile înțelepte, pătrunde în alte relații, căsătorește-te cu cel care îți oferă Pământul, nu Cerul. Dar să nu plângi când vei vedea că această căsnicie nu e binecuvântată.
O căsătorie care nu Îl are pe Dumnezeu la temelie, se va prăbuși, mai devreme sau mai târziu. Ce o să faci cu banii atunci când vor apărea furtuni? Ce o să faci cu privirile pline de mândrie atunci când castelul îți va fi clătinat? Ce vei face fără Dragoste atunci când viața nu va mai fi roz? Dacă vrei un bărbat care să te împlinească financiar, nu ai decât să te măriți cu el. Îl găsești la tot pasul. Dar merită să aștepți după un bărbat bogat în inimă şi în credință. Un bărbat care să îți adauge noi vise, nu alte conturi. Un bărbat care să Îl iubească pe Dumnezeu în orice vreme, nu doar în binecuvântare, ci şi la greu.
Ştiu că poate sună bine ideea de a duce o viață lipsită de griji. Dar ştii foarte bine cât de nefericită vei fi, cu tot zâmbetul tău larg pe față. Nu îți spun că nu e bine să ai bani, dar nu asta contează. Roagă-te pentru un bărbat bogat în dragoste, în răbdare, în înțelepciune, în Dumnezeu. Poți să ai tot ce îți poftește inima, dar o să rămâi cu același gol. Asa că, nu renunța şi nu pleca urechea şi mintea la vorbe dulci, ce vor fi amare ca pelinul. Nu te uita la astfel de lucruri. Cu Dumnezeu nu vei duce lipsă de nimic. Strânge comori nepieritoare în inimă împreună cu un bărbat cu inima la Cer.
 "Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?" Matei 16:26.

miercuri, 19 iulie 2017

Ce ti-a facut inima sa zambeasca astazi?

Nu mai stim sa ne bucuram. Am pus mai presus tot ce ne intristeaza, ne-am invatat sa stam incruntati si sa nu mai pretuim nimic din jurul nostru. Privim doar in jos, dar mai sus cand?
Aceleasi zile de saptamana, aceleasi luni si aceleasi ore. Nu, timpul nu trece. Noi trecem prin el. Ziua de azi va mai fi, ora aceasta la fel, iar anotimpurile nu se schimba. Dar noi facem diferenta. Tu, impreuna cu mine.
Te-ai bucurat astazi? Stiu, treci prin atatea, dar cred ca, daca ti-ai schimba atitudinea, vei privi viata altfel. E chiar frumoasa, sa stii. Minunata. Asa ai vedea-o si tu, daca te-ai bucura, iar ca sa te bucuri, trebuie sa fii multumitor. Bucuria apare atunci cand esti atent la micile detalii, la lucrurile simple si pline de frumusete. Nu trebuie sa ai multi bani ca sa traiesti o viata plina de fericire si implinire. Iti trebuie o inima plina cu Dumnezeu, totul curgand de la sine dupa.
Vreau sa te provoc la ceva: scrie, la sfarsitul zilei, pe o foaie, ce ti-a facut inima sa zambeasca astazi. E acceptat si un suras.
Ca sa te incurajez, voi scrie prima: astazi m-am trezit cu inima mai linistita, aseara nu am fost prea bine. Sunt bucuroasa pentru ca pot lupta, cu noi puteri. Sunt bucuroasa pentru ca am reusit sa fac un tort si cand am vazut la final cum a iesit, am zambit tare (sunt incepatoare la bucatarie, hihi). Sunt bucuroasa pentru tot ce vad acum, scriind: un cer albastru, cu nori roz si portocalii, iar albastrul acesta se inchide din ce in ce mai mult la culoare (ma duce cu gandul la mare). Sunt bucuroasa pentru ca am un viitor in fata, nu stiu ce se va intampla, dar daca am un Dumnezeu maret, asa va fi si viitorul meu. Sunt bucuroasa pentru fiecare raza de soare care imi atinge pielea, pentru vantul care se joaca tare cu parul meu si nici nu il aranjez, nu are rost. Sunt bucuroasa pentru zilele senine din fata mea, pentru minunile primite printre picaturile de ploaie.
Totul ţine de tine. Lumea chiar e frumoasa, e plina de viata, de mister, de culori. Sunt atatea melodii pe care le auzi doar daca faci liniste in inima ta.
Tu pentru ce esti bucuros astazi?

Meloman pentru o zi: City and Colour - Silver And Gold




luni, 17 iulie 2017

Va fi bine

Ieri am vazut ca cerul poate fi negru,
dar la orizont sa fie roz. As fi vrut sa respir toata imaginea aceea, dar m-am multumit sa o am in inima. Am inteles ca viata, oricat de grea ar fi, are ceva frumos dupa orice capitol urat. Dar, ca sa treci peste ce e negru, trebuie sa intorci pagina. Sa privesti dincolo de tonele de rau si sa cauti grauntele de bine.
Nu ştiu prin ce ai trecut azi. Nu ştiu dacă ai eșuat la ceva, dacă ziua nu a fost deloc bună, dacă nimeni nu a observat munca ta sau dacă cineva a râs de tine. Nu ştiu câți cred în tine, câți te susțin, câți vor să îți atingi visele sau cine îți pune piedici. Nu ştiu cine te-a târât prin noroi sau cine ti-a înfipt spini când tu ai dăruit flori. Te-ai așteptat să primești şi tu trandafiri, dar uite că mai sunt si oameni din ăstia. Nu-i nimic, învață să iubești, culegând dintre spini mărgăritare.
Nu ştiu ce ti s-a intamplat azi, dar sunt sigură că Soarele va răsări. Poate chiar acum apar primele raze. Si stii cum înveți să prețuiești diminețile? În cel mai mare întuneric, când parcă nu există nicio sansă.
Mă rog să primești acel zâmbet pe care il meriti după atâta timp. Nu îți face probleme, cineva chiar apreciază ce faci. Cineva se bucură că existi. Lumea ar fi atât de seacă dacă tu nu ai fi. Nu renunța dacă azi a fost rău. Tu pune-te pe genunchi şi povestește lui Dumnezeu cum te-au rănit. Stii ca El plânge pentru tine? Şi că Îl doare când pe tine te doare? Nu ai idee. Lui Dumnezeu îi pasă de tine. De căderile tale şi de lupte. Şi nu numai Lui. Caută persoanele care te încurajează să înaintezi când e greu. Iubeste cand e greu, trăiește cand e greu, plângi când e greu şi adună zâmbete pentru timpurile grele. Visează când realitatea e grea şi fi o minune când toți cer minuni. Tu eşti exact unde trebuie să fii, înflorește acum. Acum este timpul tău. Ia-ti ghiozdanul în spate, privește în jurul tău si înaintează. E timpul să ti se schimbe drumul.

"Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om!" 1 Imparati 2:2

marți, 11 iulie 2017

Amalgam de cuvinte

Sunt furtuni care nu se vad, dar se simt, cu soarele sus pe cer, in plina zi. Sunt ploi care bat mereu, cu geamurile larg deschise de la caldura. Sunt lacrimi care se ascund in spatele zambetelor senine, dorind sa fie topite, inghitite de cate un pas facut pe drum. Sunt vise pitite de aripi frante, pene smulse si purtate de altii. Vise care vor sa fie inaltate si purtate departe.
Pun mana pe tot ce imi pare stricat si frumos, demolat si misterios. De mica am obiceiul asta si se pare ca nici acum nu am scapat de el. Imi place sa pun mana, sa simt, sa imi imaginez oare cum a fost. Cred ca asa e si in inima. O multime de povesti tragice si frumoase. O multime de castele demolate si reconstruite de o culoare, un sunet, o idee, un dor. O multime de perle si ghimpi, de desene colorate frumos si foi rupte si facute ghem, la gunoi. O multime de cuvinte nespuse, de rugaciuni nerostite, de dureri neintelese.
Daca pui mana pe inima ta, ce ai simti? Asprime? Duritate? Cum arata ea? In exterior cu soare si in interior cu nori? Simti ceva stricat? Ceva faramitat? Parca nu mai poate sa bata, iar secundarul se opreste cumva in loc. 
Oh, si parca pierzi controlul, parca nu mai exista nicio portita de scapare, nimeni nu vede si nu aude strigatul tau mut. Esti in vale si in vale totul e uscat. Totul e un desert in plina vijelie, iar inima ta e ingropata in nisip. Dar stiu ca daca il lasi pe Dumnezeu sa puna mana pe inima ta, nu va mai fi faramitata. Iar din desert stiu ca vor creste florile cele mai rare. Stiu ca totul se darama in jurul tau si incerci sa pui iar mana, incerci sa aranjezi caramizile care nu mai vor sa stea, incerci sa aduni ce a mai ramas intreg din tine. Dar trebuie sa inveti sa nu mai detii controlul, ci lasa-te in mana lui Dumnezeu. Vezi ce poate construi El. Nu iti face Turnul Babel, daca El vrea sa iti faca o arca. 
Ceva frumos va iesi pana la urma. Trebuie doar sa pui mana si sa simti. Atat.
Sper ca intelegi ceva din ce am scris, este un amalgam de stari in acest moment.

marți, 4 iulie 2017

Poate ca e greu, dar nu renunt

Nu inteleg nimic din ce se intampla acum. Am senzatia ca nu e nimic la locul lui, privind in inima mea. E iar dezastru, iar furtuna a facut iar probleme. Mie imi plac furtunile, dar sunt diferite: sunt unele care ma racoresc, altele care ma bucura. dar sunt cateva care fac dezordine mare si creeaza haos. Cred ca e bine sa iti lasi furtunile din tine sa strige. Sa nu le ascunzi, sa le lasi asa, sa faca haos in tine si sa vezi ce ramane dupa ea. Ce e spulberat usor si ce ramane inradacinat. Ce se indoaie repede si ce ramane in picioare.
Nu imi place sa nu stiu ce va fi mai departe. Ma cam sperie asta. Uneori e palpitant, fiecare zi fiind o noua aventura la care pornesc cu sufletul la gura, iar alteori ajung la niste intersectii si nu stiu unde sa merg. Culmea, mai e si ceata, ca sa fie mai frumos. Am sperat ca va fi diferit de data aceasta, dar am senzatia ca zilele se scurg la fel de incet si repede, nici nu imi dau seama, dar simt ca nu imi pot atinge visele despre care am tot vorbit in ultimul timp.
Sunt asa ametita si nu pot trai cu adevarat. Am atatea in cap si nu pot face nimic, nu pot incepe cu ceva, nu stiu ce sa fac sau unde sa ma duc. Dar stiu ca ma pot ruga. De fapt, nu, acum nu pot. Nu am cuvinte, dar ti-am mai zis ca suspinele sunt mult mai intelese decat cuvintele. Nu mai am putere si acum parca toti tac. Dar daca Dumnezeu da aripi si vise, inseamna ca voi zbura la un moment dat, nu? Acum sunt la pamant si tanjesc sa-mi ridic aripile. dar cred ca imi lipsesc credinta si curajul. Unii deja sunt spre Cer, au sarit demult peste frica, dar ma gandesc ca nu voi reusi. In fond, esecul face parte din viata de zi cu zi, iar de succes ai parte mai rar.
Care imi e scopul? Oare chiar sunt folositoare? Oare chiar e ceva spectaculos in viata asta? Asa am crezut pana zilele trecute. Am crezut ca pot si ca totul e frumos, chiar si cand e greu. Doamne, si ce greu e acum. As vrea sa las balta tot, dar e ceva in mine care nu vrea sa renunte.
As vrea sa fiu o minune, dar se pare ca acum astept si eu cateva. Iar sunt in apus. Incerc sa numar stelele, dar cand ajung la 20 ma incurc, ca se amesteca stelele cu lacrimile mele si la un moment dat cad ca niste scantei.
Nu stiu de ce te-am incarcat cu astfel de ganduri, dar asta e jurnalul meu. Cred ca te-ai obisnuit cat de cat cu mine, nu-i asa? 

luni, 3 iulie 2017

Bună, inimă

Bună, inimă. Stiu, eşti căzută. Stiu, ai şi
răni si simt cât te dor. Dar aşa se întâmplă când strângi cioburi în palme. Te ranesti. Am strâns mii de cioburi, crezând că fiecare e un vis, ca fiecare sticlă este colorată, oarecum văzând un curcubeu în fiecare. Dar când am pus mâna, s-au fărâmat toate visele şi de undeva a început să picure sânge. Nu am băgat în seamă asta, am zis ca pot merge înainte. Dar ce rău e să pornești iar la drum fără să ai rănile bandajate.
Bună, inimă. Ai visat mult si ai zis că vei schimba lumea din jurul tău. Dar ai obosit așteptând, ai obosit sperând şi eu nu am băgat de seamă. Te-am forțat prea mult si nu ar fi trebuit. Dar stii ceva? Sunt mândră cu tine. Sunt mândră de rănile purtate şi de tot ce e sfărâmat în ea. Ai purtat lupte grele, ai plâns în fiecare noapte şi totuși, nu te-ai oprit din bătut. La un moment dat băteai asa de încet încât a trebuit să pun mâna pe piept să văd dacă mai simt. Şi încă o fac. Asta e una din slăbiciune tale, inimă. Simți prea mult.
Bună, inimă. Nu-i nimic dacă nu mai poți. E nevoie de o pauză. Uneori nu Îi înțelegi planul lui Dumnezeu şi nu stii pe unde să mergi. Totul e în ceață. Nu îți mai stii rostul, nu stii ce trebuie să mai faci. Dar un lucru e clar: trebuie să bați. Să închei ziua cu Dumnezeu. Chiar dacă suspinele țin locul cuvintelor, nu e nimic. El înțelege foarte bine lacrimile şi durerea.
La un moment dat, în inima ta va fi o grădină, iar ceilalți vor rupe flori din ea şi buchetele vor răspândi parfumul ceresc. Dar ține minte, dragă inimă: florile cresc doar dacă sunt lacrimi. Unde Soarele pătrunde printre crăpături.
Bună, inimă. Poate dimineața va fi bună.

joi, 29 iunie 2017

Fă ca vara aceasta să conteze

Fă ca vara asta să conteze. Fă
imposibilul posibil. Nu stiu ce planuri ai, la ce visezi sau ce minuni astepti, dar vara asta fă in asa fel încât sa fii o minune în vietile multor oameni. Dar ca sa faci asta, trebuie să iti lasi inima deschisă. Să iesi din zona ta de confort şi sa trăiesti cu adevarat. Vara aceasta aduna amintiri, trăieste si iubeste. Vara asta lasă-ti pasii sa te duca oriunde, dar ia si lumina cu tine. Poate unde vei ajunge va fi întuneric. Nu-ti pot spune că va fi bine mereu sau ca nu vei fi rănit pentru ca, atunci cand iti lasi inima deschisă, te vor costa multe. Dar fără durere nu îți poți schimba inima, pana la urmă frumusețea vine prin ea, daca o lasi sa te învețe ceva.
Fii o binecuvântare în locul unde esti așezat si fa o diferență. Iti trebuie doar putin curaj.
Nu stiu ce planuri are Dumnezeu cu tine, dar daca Îi ceri să iti arate ce sa faci in 3 luni, sigur iti va răspunde.
 Sunt sigura ca acest capitol va fi unul frumos. Si oricum, asta imi doresc din toata inima: ca viața mea sa fie o carte care merită sa fie citită. O poveste despre cum cenuşa a fost înlocuită cu flori si viață.

marți, 27 iunie 2017

Tu poți!

Ştii ceva? Eu cred că tu eşti un om care
poate. Îl iei prea mult pe "e imposibil" în brațe şi îți e frică. Îți e frică de respingere. Te gândești la ce vor spune ceilalți. Cum vor reacționa.
Dacă stai prea mult pe țărm, privind marea şi întrebându-te ce se va întâmpla dacă pui piciorul în apă, nu rezolvi nimic. Tu ai un dar. Ai ceva de preț pus în tine, ai ceva prin care poți schimba lumea, prin care poți face diferența. Eşti persoana potrivită care poate înota împotriva curentului. Care poate aduce din nou albastrul cerului în inimi. Tu eşti persoana care poate lupta. Da, eşti un luptător. Unul care are atâtea răni, atâtea căderi şi cenuşă în viață. Dar fiecare cicatrice are o poveste de spus şi cred că a ta merită cu siguranță să fie povestită. Nu trebuie să fii perfect, ci doar dispus, aşa cum eşti. Dumnezeu e expert în folosirea inimilor frânte, tocmai pentru a arăta lumii frumusețea pe care o poate aduce El. Ce dacă ai încercat şi nu a mers? Cine a zis că îți va reusi din prima? Încearcă până vezi rezultatele, până vezi norul de ploaie în plin deşert.
Tu ai o chemare. Lumea are nevoie de tine. Eşti folositor şi important. Fă în aşa fel încât viața ta să fie o carte bine scrisă. Aşa că, te provoc să dai o pagină mai departe, să începi un nou capitol, folosind ce ti-a dat Dumnezeu. "Dezleagă-te de țărm, ridică-ți pânzele sus şi du-te în larg!"

miercuri, 21 iunie 2017

Fii femeie cu adevărat

Draga mea, nu trebuie să atragi cu
corpul tău, ci cu inima. Stiu că societatea pune mare preț pe noi, fetele, oferindu-ne modelul suprem al femeii: înaltă, slabă, cu forme, păr bogat şi alte chestii trecătoare, adăugându-se senzualitatea. Şi despre asta vreau să scriu astăzi.
Nu prea le am eu cu subiectele de genul acesta, dar sper să îmi iasă.
Femeia este pusă pe un piedestal, toate dorindu-ne să fim ca ea, ca ACEA femeie, care atrage privirile, sucește mințile şi care este mereu admirată. Ai minți dacă ai spune că nu e adevărat, cel puțin o dată în viață ți-ai dorit asta. (cel puțin)
Te privești în oglindă şi nu îți place ce vezi: ici-colo ai kilograme în plus, dinții nu sunt drepți, nu eşti înaltă, tenul e nu ştiu cum, părul e prea drept, prea ondulat, prea închis la culoare sau prea deschis, prea mulți pistrui, un semn de naştere pe care nu-l suporți. Dacă stai şi te analizezi din cap până în picioare, nu ți-ai spune că eşti frumoasă pentru că îți vezi imperfecțiunile. (sau, mă rog, aşa le numim noi)
Ai observat ca societatea face orice ca să îți arate că senzualitatea este bună, nu e nimic greşit la ea. Şi ce s-a gândit ea să facă: să te bombardeze cu ideea asta prin reviste, melodii, TV, modă. Îți spune că, dacă vrei să atragi un bărbat, trebuie să fii sexy. Să arăți cât poți de mult din piele. Ce e aia modestie? Fă cu ochiul, sari pe el, joacă-te cu inima lui, apoi lasă-l baltă. Doar e bărbat şi merită. Ştii, dacă vrei să faci asta, nu ai decât. Ia-ți cea mai scurtă fustă sau ia-ți una midi, dar să crape pe picioare şi cucerește. Râzi cu toți, fii zgomotoasă, fă-ți simțită prezența. Dar ține minte: o femeie care se îmbracă şi se poartă vulgar o să atragă exact genul de bărbați pe care nu-i vrea. Îmi place foarte mult afirmația lui Eliade: "Pe o femeie care-şi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen.(...). Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea."
Draga mea, nu trebuie să arăți din tine pentru a atrage un bărbat. Nu trebuie să îți cobori standardele, nici să cedezi presiunilor. Cred că ne-am pierdut feminitatea undeva pe drum. Nu mai ştim ce înseamnă modestie şi nici eleganță. Nu mai ştim să fim rezervate, să ne păstrăm aura aceea de mister lăsată de Dumnezeu. Dacă vrei să atragi un bărbat care Îl are pe Dumnezeu în inimă şi care are o relație vie cu El, trebuie să Îl ai şi tu în viața ta. Dumnezeu niciodată nu va da un înger unui demon şi nici invers (sper că s-a înțeles vorba asta). Nu poți să ceri un soț credincios dacă tu umbli aiurea prin inimile lor. Nu poți să atragi un bărbat credincios prin vulgaritate şi nici prin senzualitate. Şi ce dacă asta sunt vremurile? Ce dacă suntem în 2017 şi toate fetele fac asta? Ce îți pasă că modelele acestea sunt promovate şi dorite de public? Modernul merge mână în mână cu decența şi bunul-gust. Tu fii femeia diferită, cu caracter diferit şi principii diferite. Fii femeia puternică, frumoasă, misterioasă, sensibilă, iubitoare, luptătoare, având Cerul în inimă. Nu trebuie să fii ca ele. Trebuie să te regăsești, să vezi ce îți place. Fii diferită. Schimbă lumea din jurul tău prin strălucirea ta. Adună în suflet comori care nu se duc, adună bunătatea, dragostea, răbdarea, frumusețea. Răspândește parfumul Cerului. Eşti frumoasă exact aşa cum eşti şi crede-ma că nu o zic aiurea. Poți să te aranjezi, poți să îți dai cu un ruj pe buze, poți să te parfumezi, fii feminină, nu pisicoasă. E o diferență. Fii elegantă, fii modernă, dar decentă. Investește în darurile tale, în talentele tale. Visează. Îmbrățișează "imperfecțiunile" tale, ieşi din casă şi strălucește. Râzi, plângi, simte, trăiește!

marți, 20 iunie 2017

Dor de ducă

Ah, şi cât mi-e dor să plec, să las totul
baltă, să îmi iau un ghiozdan în spate şi să mă urc în primul tren. Să nu mă uit înapoi, ci să înaintez şi să cobor undeva, intr-o gară oarecare. Să mă opresc în mijlocul ei şi să îmi las inima să o ia la goană, să simtă tare. Mi-e dor de oameni străini, să scriu despre ei când nu se așteaptă, eu undeva în umbră, cu soarele în spate, cu creionul si caietul după mine, scriind despre Lumină si doruri ale sufletului. Să îmi las picioarele să meargă pe străzi neumblate, să îmbrățișez fiecare vis din mine, fiecare foşnet de vânt, să mă arunc în mijlocul necunoscutului.
Într-o zi am să îmi iau un bilet şi am să mă duc, am să mă pierd în fiecare lucru ascuns, am să strâng amintiri. Eu, cu un ghiozdan în spate, cu creionul într-un buzunar si caietul în mâna, cu priviri curioase şi un drum lung si frumos în față. O pasăre în libertate, o mierlă care cântă în ploaie, o libelulă care strălucește în noapte.

luni, 19 iunie 2017

Astăzi mi-a fost dor de tine

Astăzi te-am căutat puțin şi mi s-a făcut
dor de tine. Am simțit nevoia să iubesc şi să fiu iubită de tine, să râdem sau să tăcem şi să ne privim. La un moment dat am crezut că te zăresc, dar am dispărut în dimineață, ca roua şi am vrut să număr minutele până se făcea iar noapte, ca să pot scrie poezii despre tot ce am văzut astăzi.  Se face un gol în mine si totuşi, tu nu ştii. Tu nu ştii cât ți-am cântat în inimă. Cât am tresărit si am vrut să fug. Am vrut să mă pitesc, să mă împotrivesc, crede-mă că am dat de atâtea ori cu pumnii în mintea mea atunci când tu apăreai, asa, pe nesimțite.
Îmi place să mă joc de-a v-ați ascunselea cu tine, să mă ascund eu ca tu să mă cauți si invers, dar parcă astăzi mi-aş fi dorit să îmi ieşi în cale cu un zâmbet larg pe față si eu să fug spre tine. 
Dar m-am trezit la realitate si iar am ajuns la concluzia că nu pot face altceva decât să te aștept. Aşa cum aștept în fiecare an să înflorească bujorii doar o dată, aşa cum aştept să miroasă peste tot a tei pentru câteva zile, asa cum aştept fiecare zi cu sufletul la gură. Am să te aştept şi când Dumnezeu ne va intersecta drumul, vom înota amândoi într-o mare adâncă. Am să aştept, rugându-mă, iubind şi lucrând. Ştiu că într-o zi, poate acum sau poate mâine, vom râde amândoi mână-n mână, cu Soarele în buzunare si cu Cerul în inimă. O singură inimă. 
Astăzi e una din acele zile când mi-e dor de tine. 

sâmbătă, 17 iunie 2017

Predare

Doamne, aduc la Tine vise stinse si cenuşa lor. Îți aduc speranțele mele care au apus şi necredința. Îți aduc îndoielile, întrebările, lacrimile, marile "de ce"-uri, răzvrătirile, furia, neînțelegerile mele. Da, Doamne, nu înțeleg de ce alegi să lucrezi în felul acesta. Nu înțeleg tăcerea Ta. Îți aduc nopțile nedorite si nedormite, Ți-am dat frământările mele, Ti-am spus si ce iubesc. Nu stiu în fața căror uşi închise stau, nu stiu dacă să plec, dacă să iau mâna de pe clanță. Aduc la Tine zilele în care a răsărit si Soarele, în care, în timpul ploii, am zărit un curcubeu. Nu stiu unde mă vrei, dar sunt aici.
Stii, mai am ceva sa Îți dau. E ceva mic si de mare însemnătate. E foarte lovită si săraca, sângerează pe alocuri, dar stii câte a îndurat si câte a simtit? Îți aduc inima, e vai de ea, dar bate. Uneori mai tare, alteori abia daca se aude, câte un tic, apoi tac, apoi crede ca nu mai poate si asa e. Dar Tu stii ce faci, Tu esti Ceasornicarul care poate sa o repare. Inimile rănite si deznădăjduite sunt de preț pentru Tine.
Eu mai râd si ascund ce trăiesc, dar uneori doare tare, asa de tare. Câte ploi nu imi bat in geam, dar in ochii lor e Soare. Stiu ca trebuie sa ma incred in Tine, asa ca am sa scriu ce simt, ca ceilalti, care trec prin aceleasi trăiri, sa nu dea inapoi, chiar daca e dificil drumul.
Doamne, las in mana Ta toate problemele mele, toate dezamăgirile, doruri si tot ce iubesc si am sa Te las sa faci o poveste din mine. O poveste care se va merita sa fie citită.

marți, 13 iunie 2017

Trăiește!

Sa-ti laşi inima deschisă mereu pentru
ca, altfel, nu poți lăsa ceva frumos în urma ta. Cum ai vrea sa trăiești, fără inimă? Să simți nu este o slăbiciune, ci e chiar putere pentru ca sunt puțini care mai fac asta. Să simti, in zilele noastre, e demodat. Totul se face fără inimă. Te detasezi complet, doar asta ne învață ceilalți: să fii doar o umbră, care se agită încoace si-ncolo, fără țintă. O marionetă.
Trăiește! Asa imi place să simt ca inima o ia la goană cand ma gandesc la atatea lucruri frumoase, la viitor. Visează si atinge-ti visele. Nu cred ca ai vrea sa traiesti toata viața, intrebandu-te "oare cum ar fi fost daca...".
Zboară, asa ca pasărea, iubeste libertatea, iubeste ce ti-a dat Dumnezeu pentru a fi o binecuvântare aici si acum.
Trăieste, dragul meu! Traieste fiecare clipa, fiecare zi, cu bune si rele, fă să conteze totul. Dă din Dumnezeu, aruncă iubirea Sa peste tot, în special în locurile întunecoase. Fa-ti curaj si arunca-te in larg. Curentii sunt puternici, dar viața e si mai puternica. Nu-ti fie teama sa te bucuri. Dumnezeu nu vrea oameni tristi, figuri de lut încruntate, ci vrea oameni. Oameni cu inima deschisă, să adune comori nepieritoare, sa adune Cerul in ei si tot ce e frumos. Ah, am uitat sa-ti spun. Sa stii ca frumusețea, de multe ori, vine prin durere. Ai senzatia ca ai murit de atatea ori. Dar dupa o lovitură puternica, te ridici altfel, cu mai mult avânt si curaj sa mergi tot înainte.
Trăieste cu adevarat, nu doar supraviețui. Nimic nu va fi mai frumos decat sa stii ca s-a meritat totul si ca ai croit un drum cu flori, apusuri, credință, lacrimi si viață. "Fii om" (1 Corinteni 16:13)

joi, 8 iunie 2017

Intr-o zi vei gasi pe cineva

Intr-o zi vei gasi pe cineva pentru care nu vei fi "prea putin" si nici "prea mult". Nu vei rade nici prea tare, nici prea incet, nu vei vorbi nici prea mult sau prea putin, nu vei fi prea ganditor, prea retras. Vei gasi pe cineva trimis de Dumnezeu. Vei gasi pe cineva care iti va iubi furtunile si se va arunca in oceanul din inima ta. Va face fata vijeliei si barierelor tale si va aprinde un foc care va arde din ce in ce mai tare. Iti va lua in palma inima ranita de altii si va vedea ce frumoasa e asa, imperfecta. Acea persoana nu va cauta perfectiunea la tine, ci Il va cauta pe Dumnezeu. Si se va vedea in inima ce a crescut: flori sau buruieni. Iubire sau ura. Iti va iubi fiecare cicatrice in parte, fiecare lupta pierduta in trecut, fiecare lacrima pe care ai varsat-o in asteptare. Te va iubi pentru ceea ce esti, pentru ceea ce ai, pentru felul tau de a fi si de a iubi oamenii. Pentru ca ai iertat atunci cand ti-a fost greu, pentru ca nu ai renuntat atunci cand ai fi avut tot dreptul sa faci asta, pentru ca ai crezut cand totul parea imposibil. Chiar daca nu erai inteles de ceilalti, erai inteles de Dumnezeu si asta conta cel mai mult. Cand ai cazut, te-ai ridicat si ai mers mai departe, cu privirea tinta. Nu ti-a fost usor. Dar vei avea in fata ta, intr-o zi, o persoana luptatoare, una care a luptat si lupta pentru Cer si pentru o poveste de iubire coborata de acolo. Asteapta acea dragoste si acea persoana. Nu iti incerca "norocul" cu toti. Nu iti trebuie experienta, iti trebuie o gradina in inima. Si daca prin ea se plimba mai multe persoane, ce vei face cand va veni toamna? Ce roade va culege?
Intr-o zi, vei gasi pe cineva care se va uita la tine cu ochi mari si luminosi, pe cineva care isi va pleca genunchii impreuna cu tine inaintea lui Dumnezeu si sa vezi atunci ce melodii ceresti veti canta impreuna in boala si in sanatate. In bogatie si in saracie. In suferinta si in fericire.

miercuri, 7 iunie 2017

Ganduri mici


Ea era visul unei nopti de vară. Undeva ascunsă în timpul zilei, dar noaptea spulbera vise pe cer, cu fiecare stea ce cădea, exact ca sperantele ei. Se aprindeau tare pentru putin timp si dupa cadeau. Atunci cand vedea ca incep sa se stingă, se ridica si fugea dupa ele, dar cand sa le prindă, ele cădeau in gol. Nu mai avea ce sa faca. Se uita in jur, isi aranjează rochia alba si pleaca, nestiind unde. Ai zice ca lumea se uita la ea, dar nu stiu ce vad, nu stiu cine e, ce ii bate in piept sau ce gândeste. Dar stiau ca are ceva special, ceva al ei care îi puneau pe gânduri.
Numara petale in drumul ei, strângea Soarele in inimă atunci cand apărea, presărea lacrimi in locurile uscate si iubea. Asta stia. Daca vrei sa supravietuiesti in lume, trebuie sa fii copil si sa iubesti.
Visul unei nopti de vară cu un pachet in spate, carand stele cazatoare si mergând pe un drum in sus.

Meloman pentru o zi: Ella Fitzgerald- I Want to Be Happy




vineri, 2 iunie 2017

Pentru cei care se lupta cu anxietatea si cu depresia

Te inteleg. Crede-ma ca te inteleg si stiu prin ce treci. Te trezesti de dimineata, fara sa stii pentru ce ai deschis ochii sau te intrebi cum de iti mai bate inima dupa atatea lupte duse in mintea ta in timpul noptii. Te trezesti si pur si simplu nu ai putere sa te dai jos, nu ai putere sa te misti si nici nu vrei, oricum. Totul in jurul tau e negru. Sunt zile in care nu ai putere sa te piepteni, sunt zile cand nu ai putere sa mananci sau sa te schimbi de pijamale, sa deschizi geamul sau sa faci ordine in camera pentru ca ai aruncat totul in jurul tau, nepasandu-ti de cum arata totul. Nu ai putere, in unele zile, nici sa faci baie si te ingrozeste gandul sa iesi din casa. In mintea ta rasuna numai o singura melodie: "Esti un esec. Faci umbra pamantului degeaba, nu te vei ridica in veci din groapa asta". Si crezi fiecare cuvant. Atunci cand trebuie sa iesi din casa, nu stii pe ce mergi, carand povara gandurilor care nu te lasa in pace. Pui mainile in urechi, le acoperi, dar rasuna si mai tare toate acele voci, rasuna si mai tare amintirile. Incepi sa mergi din ce in ce mai repede pe strada, cu privirea goala, zambind cand si cand celor cunoscuti, dar Doamne, nimeni nu stie ce furtuni se dau in tine. Poti rade, poti sa te prefaci ca esti bine, dar cand esti singur, cand inchizi usa dupa tine in casa, totul apare din nou, tot intunericul se agata bine de tine si te taraste pana plangi si suspini si tipi si ai vrea ca totul sa se termine, intr-un fel sau altul. Te lovesti, te privesti in oglinda si ai vrea sa stergi, sa spargi imaginea din fata ta, ochii rosii si incercanati, buzele care s-au arcuit in jos de la atata plans, mainile care tremura si demonii care danseaza in mintea ta, aruncand cuvintele acelea. Mereu ti-a fost frica sa vorbesti cu cineva despre asta. Cand deschizi gura ca sa rostesti niste cuvinte, tragi aer adanc in piept si tremuri, te gandesti cum sa spui si cu ce sa incepi, te gandesti ca poate nu e bine sa vorbesti, dar parca nu e bine nici sa taci, asa ca mai bine nu mai zici nimic, ascundantu-te in cochilia ta. Mereu privesti spre persoanele care nu sunt ca tine, carora nu le e greu sa se exprime, sa vorbeasca, sa sustina un examen oral, sa sune pe cineva la telefon, fara sa-i tremure vocea si sa transpire din cauza fricii, ai vrea sa poti sa te ridici de pe scaun, intr-un restaurant spre exemplu, sa te duci sa comanzi ceva, fara sa te gandesti oare ce gandesc ceilalti din jurul tau despre tine. Crezi mereu ca ceilalti rad de tine, isi bat joc si iti spun ca esti prea tacut, prea retras, prea ingandurat. Daca ar stii ce lupte duci...
Dragul meu, vreau sa iti spun ca stiu perfect ce inseamna toate acestea si lista e mult mai lunga. Dar vreau sa iti spun ca fiecare pas marunt facut azi inspre bine, este o mare victorie. Poate ai reusit sa iti faci, dupa mult timp, patul. Poate ai reusit sa iesi din casa si sa te plimbi putin de tot. Poate ai reusit sa vorbesti in fata cuiva, poate ai reusit sa te uiti in ochii cuiva, poate ai reusit sa iti faci un sendvis si te-ai simtit bine ca ai reusit. Vreau sa iti spun ca sunt mandra tine! Ai reusit, dragul meu, ai reusit! Iti cunosc foarte bine luptele de la nivelul mintii, stiu cum e sa te lasi prada tuturor gandurilor, sa nu gasesti o cale de iesire, sa vrei sa mori. Dar stii ceva? Esti puternic si te aplaud (nu numai eu, ci chiar si Dumnezeu) ca ai reusit sa iesi putin din lumea ta si sa biruiesti un lucru aparent marunt din viata ta, dar de o foarte mare insemnatate pentru tine. Stiu ca vorbele sunt de prisos, indiferent de cat de buni sunt oamenii si iti spun ca ai atatea motive sa fii bine, ca nu e chiar asa, ca se va rezolva cumva, stiu ca nu iei seama la cuvinte, pe o ureche iti intra si pe alta iti iese, pentru ca stii ca nu prin vorbe vei scapa, ci prin iubire si rabdare, multa multa rabdare. Stiu ca uneori simti ca parca nici nu ai mai vrea sa iesi din asta, ci te-ai obisnuit, facand parte din tine. Dar daca ai incerca putin cate putin, sa iti educi mintea, vei reusi. Stiu ca nu te poti ruga, asa ca am sa o fac eu pentru tine. Te rog, ridica-ti, daca ai putere, doar putin privirea din pamant si priveste Soarele care apune. Stiu ca anunta noaptea, iar noaptea e groaznica pentru tine, avand insomnii de mult timp. Dar in noapte stralucesc stelele, asa cum o poti face si tu, incercand sa faci ceva care iti e greu, dar stii ca te ajuta sa iesi din groapa. Dumnezeu vrea asa de mult sa te ajute si te iubeste enorm. Daca vrei, atunci cand simti ca gandurile apar si totul incepe sa se invarta cu tine si nu rezisti, spune-I lui Dumnezeu ca vin luptele si nu ai putere sa le faci fata, dar El are putere sa alunge noaptea din tine! Esti iubit, dragul meu si inca o data iti spun, fiecare pas mic inseamna victorie. Asa ca, sarbatoreste! Ai reusit sa treci si de aceasta zi. Va fi bine, in curand.

sâmbătă, 20 mai 2017

Fara bariere

(o mica parte din mine). Fac parte dintr-o familie de ortodocsi care, intre timp, ne-am intors la Dumnezeu cu toata inima. Bunica mea e ortodoxă si ea m-a invatat de mica multe rugăciuni si imi povestea mereu ce se vorbea la biserică. Ma lua cu ea, dar niciodata nu ma forța, daca voiam sa merg, mergeam, daca nu, nu. Țin minte ca imi plăcea foarte mult atmosfera. Era liniste si mirosul de tamaie ma calma. Nu eram atenta la ce se vorbea, dar stiu ca imi plăcea.
De ce am deschis articolul in acest fel? Ca se pun multe bariere intre noi. Ortodocsi, penticostali, baptisi, evangheliști si alte confesiuni: noi suntem crestini, iar temelia e Hristos, indiferent de numele bisericii, asta ca sa nu mai spun ca Biserica suntem noi, trup spiritual care simte si iubeste, nu urăște. Nu imi place deloc atunci cand se spune de ortodocsi ca ei sunt pe langa si sunt praf si nu ai ce învăța de la ei. Nu este asa. Mamaia mea mereu imi spunea despre Dumnezeu, imi spunea ca ma ascultă mereu cand ma rog Lui, ca ma iubeste, ca exista o înviere la sfarsit de tot, o înviere pentru viata si una pentru judecată si multe alte lucruri. Cunosc persoane ortodoxe care Îl iubesc pe Dumnezeu cu toata inima si citesc din Biblie si inteleg si fac voia Lui. Bineinteles ca nu exista pădure fara uscaciuni. Oameni rai si falsi sunt peste tot. Si in biserica ortodoxă, si in cea penticostala, baptista s.a. Credeti ca doar popa fură sau inseala poporul? Oare nu sunt si pastori care fac la fel? Oare nu sunt atatea biserici moarte, indiferent de confesiune?
Dar nu. Noi ne batem cu pumnul in piept, susținând sus si tare cât de gresit e sa mergi la biserica X sau Y, uitând ca avem un singur Dumnezeu. Un Dumnezeu care, daca vede ca Îl cautam, El se va lasa gasit oriunde, calauzindu-ne pasii si invatandu-ne ce trebuie sa facem
Dragul meu, hai sa lăsăm jos  etichetele. Suntem oameni. Atat. Oameni. Dumnezeu e Unul, e același peste tot. Nu e intr-un fel intr-o biserică si in alt fel in alta. Noi suntem diferiti, noi ne punem bariere, dar El nu. Atata timp cat vrei sa faci voia Lui, El te va ajuta. Nu arăta cu degetul. Nu esti cu nimic mai presus decat restul. Mic e cel care urăște, mare e cel care iubeste, iubeste si iar iubeste. Pe Dumnezeu, apoi pe ceilalți, revarsand dragostea Sa in ceilalți.

joi, 18 mai 2017

Pentru cei ce au gresit

Stiu ca sunt N articole despre puritatea
inainte de căsătorie. Ca trebuie sa astepti, sa te rogi pentru acel cineva, sa investesti in inima ta. Dar nu am citit un articol pentru persoanele care au călcat pe bec. Care au facut acel pas înainte de a se înfătisa curați inaintea lui Dumnezeu, alaturi de persoana iubita.
Scriu acest articol pentru tine, dragul meu, care poate ai gresit si nu ai gasit intelegere din partea unor persoane. Nu stiu, poate ai fost amăgit sau poate te-a luat cu multe vorbe dulci si ai crezut fiecare cuvințel in parte. Poate ai crezut ca te iubeste si ai vrut sa iti arăți dragostea. Dar a plecat imediat dupa ce ai oferit tot ce ai avut de preț, rămânând intr-un pustiu. Stiai ca vor fi si consecințe. Poate ai auzit vocea Lui care iti spunea sa nu faci asta, dar iti spunea cu dragoste, pentru ca stia ca vei suferi. Acum regreți. Nu te poti ierta, chiar dacă Dumnezeu a facut asta. Si te iubeste la fel de mult.
Nu te condamn. Nu te judec. Si eu as fi putut sa cad in groapa asta, asa cum si tu ai putea sa cazi in groapa mea. Nu trebuie sa ne judecăm doar pentru ca pacatuim diferit. Dar asculta: trecutul tau nu te defineste. Daca iti pare rău si ti-ai cerut iertare, esti iertat. Traieste liber in libertatea Sa. Esti la fel de important. Esti iubit si la fel de frumos. Poate ceilalti se uita urat la tine, cei din biserica, prietenii, familia. Dar Dumnezeu nu. Esti iertat. Nu-i asa ca e minunat? In ciuda a ceea ce ai facut. Nu te gândi ca poate persoana cu care te vei căsători nu te va iubi din cauza a ceea ce ai facut. Daca dragostea e de la El, fii sigur ca te va iubi cu toata inima, iti va iubi trecutul, greselile, toata inima ta franta. Dragostea acoperă totul. Ea leagă răni, sărută locurile sângeroase, cicatricile.
Esti de pret. Esti iubit. Esti important. Nu lasa trecutul sa te definească. Nu esti o greseala. Cu toții gresim. Important e ca ai invatat o lectie. E dureroasă, nu zic nu. Dar lasa gândurile, lasa frica si traieste din nou.
Ah, am uitat sa zic: lasa in urma persoanele care te arata cu degetul. Ei nu stiu sa iubească. Nu lasa buruienile lor sa strice grădina ta.

luni, 15 mai 2017

Tot inainte

Merg tot inainte, chiar daca inca ma prabusesc si nu gasesc vreo motivatie de a ma ridica.
Merg tot inainte, chiar daca totul e pe dos si nu imi gasesc locul. Stiu ca Dumnezeu va face o cale si prin pustiul meu, stiu ca va fi bine, ca acum e doar o clipa de tristete, o clipa care poate va dura mai mult sau mai putin, totul depinzand de mine, de felul meu in care accept situatia.
Am inteles ca atunci cand cant cu lacrimi, fara sa ma vada cineva, ma vede Cerul si coboara langa mine, primind odihna in suflet. Stiu ca nimic nu e in zadar, ca toata truda va fi rasplatita, aici ori Acasa. Acasa, ce dor imi e de locul acela. Va fi o eterna dimineata si ma voi plimba cu Isus prin gradini cu flori ce nu se vor ofili vreodata. Suflet al meu, lasa toate problemele in mana Lui. Inima draga, lasa-te prelucrata si nu te impotrivi atunci cand zdrobirea e prea puternica pentru ca e spre binele tau, e pentru a putea iubi mai mult, pentru a crede mai mult, pentru a ierta mai mult.
Va fi bine, draga inima.

marți, 9 mai 2017

Nu iti face inima aspra

Daca astăzi ai fost dezamăgit de o persoana (sau mai multe), nu iti lasa inima aspră din cauza lor. Nu meriti. Stiu ca e greu sa înțelegi cum unele persoane, care au ras cu tine si in fața ta si in care aveai putina încredere, te pot răni atat de tare. Stiu cum e sa le simti palma in inima-ti fragila, crezandu-le fiecare vorbă dulce, dar de fapt iti dădeau venin. Dar te rog, iubeste in continuare. Nu poti înainta fara iubire. Poate iti e imposibil. Poate chiar e, prin puterile tale. Dar Dumnezeu te ajuta sa iubesti cand totul e de neiubit. Crede-ma, e expert. Stiu ca ar merita ură, dar cine e perfect? Ura nu te înalță si nu poți ajunge la Cer, urand. Lasa-i pe ei cu buruienile lor. Tu parfumeaza in continuare.
Stii ce spune Creangă in "Povestea lui Harap-Alb"? Sa te feresti de omul rosu si de omul span. Acestia iti vorbesc frumos pe fata, dar mai devreme sau mai tarziu te rănesc.
Dar tu, tu înflorește. Cresti. Sa ai o inimă frumoasa.

vineri, 5 mai 2017

Rătăcire

Ai o lacrimă ce o tii ascunsă de ceva timp. Si mai ai un zâmbet sters de Soare. Ti-am vazut cicatricea ascunsă printre măsti. Si am simtit tremurul framantarilor tale.
Ti-am auzit râsul fals, care se spărgea in mii de cioburi, mii de suspine. Am vazut ca esti o stâncă, dar ce fragil esti pe dinăuntru. Cat de serios esti in fata lor, dar cat plângi in umbra ta.
Am vazut ca ai un suflet pitit printre frici si gunoaie. Am pus mana pe pieptul tau si am simtit ca se zbate ceva, cate o bătaie la un veac distanță parca. Si nu stiu de cat timp nu ai mai pus mana pe inima. Poate e bolnavă. Poate ar trebui sa o duci la un Ceasornicar de inimi.
Când vei renunța la întunericul din jurul tau? Când vei da drumul umbrelor ce te țin asa de strâns de mâini? Ai senzatia ca îmbrățișarea lor e dulce, dar otrava te-a ametit.
Am vazut ca ai privit spre Cer odata, căutând Lumina, dar necredinta ta a întunecat inapoi zarea.
Stiu ca dimineata e foarte frumoasa. Dar si apusul are farmecul lui. Noaptea nu inseamna neaparat sfârșitul, dragul meu. Uneori, ne regasim drumul in mijlocul întunericului. Când străluceste ca o torță Lumina.

marți, 2 mai 2017

Când te vei îndrăgosti de mine

Dragul meu, cand te vei îndrăgosti de
mine,  sa ma tii strâns de mana. Când te vei îndrăgosti de mine, sa nu te feresti. Sa nu-ti feresti ochii, caci ei sunt "fereştri" catre suflet.
Sa stii ca sunt ca un muzeu: plina de opere de artă, din care înțelegi ceva doar daca te straduiești. Când te vei îndrăgosti de mine, sa ai răbdare si sa admiri totul. Sunt o sălbatică, stiu. Te voi lua de mana si vom fugi pana ne vom prăbuși. Iti voi închide ochii si ma voi ascunde, asteptând sa ma cauti. O sa te indragostesti de Soare, iti voi spune povesti despre stele, iti voi numara visele. Iti voi crea cele mai mari furtuni si ma vei tine in brate, oferindu-ti buchete de flori proaspete din inima. Când te vei îndrăgosti de mine, voi rade pentru ca nu te voi crede, cine m-ar iubi?
Iti voi scrie cateva rânduri în suflet, in timp ce tu il atingi pe al meu. Dragul meu, cand te vei îndrăgosti de mine, eu deja te iubeam.