joi, 29 iunie 2017

Fă ca vara aceasta să conteze

Fă ca vara asta să conteze. Fă
imposibilul posibil. Nu stiu ce planuri ai, la ce visezi sau ce minuni astepti, dar vara asta fă in asa fel încât sa fii o minune în vietile multor oameni. Dar ca sa faci asta, trebuie să iti lasi inima deschisă. Să iesi din zona ta de confort şi sa trăiesti cu adevarat. Vara aceasta aduna amintiri, trăieste si iubeste. Vara asta lasă-ti pasii sa te duca oriunde, dar ia si lumina cu tine. Poate unde vei ajunge va fi întuneric. Nu-ti pot spune că va fi bine mereu sau ca nu vei fi rănit pentru ca, atunci cand iti lasi inima deschisă, te vor costa multe. Dar fără durere nu îți poți schimba inima, pana la urmă frumusețea vine prin ea, daca o lasi sa te învețe ceva.
Fii o binecuvântare în locul unde esti așezat si fa o diferență. Iti trebuie doar putin curaj.
Nu stiu ce planuri are Dumnezeu cu tine, dar daca Îi ceri să iti arate ce sa faci in 3 luni, sigur iti va răspunde.
 Sunt sigura ca acest capitol va fi unul frumos. Si oricum, asta imi doresc din toata inima: ca viața mea sa fie o carte care merită sa fie citită. O poveste despre cum cenuşa a fost înlocuită cu flori si viață.

marți, 27 iunie 2017

Tu poți!

Ştii ceva? Eu cred că tu eşti un om care
poate. Îl iei prea mult pe "e imposibil" în brațe şi îți e frică. Îți e frică de respingere. Te gândești la ce vor spune ceilalți. Cum vor reacționa.
Dacă stai prea mult pe țărm, privind marea şi întrebându-te ce se va întâmpla dacă pui piciorul în apă, nu rezolvi nimic. Tu ai un dar. Ai ceva de preț pus în tine, ai ceva prin care poți schimba lumea, prin care poți face diferența. Eşti persoana potrivită care poate înota împotriva curentului. Care poate aduce din nou albastrul cerului în inimi. Tu eşti persoana care poate lupta. Da, eşti un luptător. Unul care are atâtea răni, atâtea căderi şi cenuşă în viață. Dar fiecare cicatrice are o poveste de spus şi cred că a ta merită cu siguranță să fie povestită. Nu trebuie să fii perfect, ci doar dispus, aşa cum eşti. Dumnezeu e expert în folosirea inimilor frânte, tocmai pentru a arăta lumii frumusețea pe care o poate aduce El. Ce dacă ai încercat şi nu a mers? Cine a zis că îți va reusi din prima? Încearcă până vezi rezultatele, până vezi norul de ploaie în plin deşert.
Tu ai o chemare. Lumea are nevoie de tine. Eşti folositor şi important. Fă în aşa fel încât viața ta să fie o carte bine scrisă. Aşa că, te provoc să dai o pagină mai departe, să începi un nou capitol, folosind ce ti-a dat Dumnezeu. "Dezleagă-te de țărm, ridică-ți pânzele sus şi du-te în larg!"

miercuri, 21 iunie 2017

Meloman pentru o zi: Alessi Brothers- Seabird (Shy Luv remix)


Fii femeie cu adevărat

Draga mea, nu trebuie să atragi cu
corpul tău, ci cu inima. Stiu că societatea pune mare preț pe noi, fetele, oferindu-ne modelul suprem al femeii: înaltă, slabă, cu forme, păr bogat şi alte chestii trecătoare, adăugându-se senzualitatea. Şi despre asta vreau să scriu astăzi.
Nu prea le am eu cu subiectele de genul acesta, dar sper să îmi iasă.
Femeia este pusă pe un piedestal, toate dorindu-ne să fim ca ea, ca ACEA femeie, care atrage privirile, sucește mințile şi care este mereu admirată. Ai minți dacă ai spune că nu e adevărat, cel puțin o dată în viață ți-ai dorit asta. (cel puțin)
Te privești în oglindă şi nu îți place ce vezi: ici-colo ai kilograme în plus, dinții nu sunt drepți, nu eşti înaltă, tenul e nu ştiu cum, părul e prea drept, prea ondulat, prea închis la culoare sau prea deschis, prea mulți pistrui, un semn de naştere pe care nu-l suporți. Dacă stai şi te analizezi din cap până în picioare, nu ți-ai spune că eşti frumoasă pentru că îți vezi imperfecțiunile. (sau, mă rog, aşa le numim noi)
Ai observat ca societatea face orice ca să îți arate că senzualitatea este bună, nu e nimic greşit la ea. Şi ce s-a gândit ea să facă: să te bombardeze cu ideea asta prin reviste, melodii, TV, modă. Îți spune că, dacă vrei să atragi un bărbat, trebuie să fii sexy. Să arăți cât poți de mult din piele. Ce e aia modestie? Fă cu ochiul, sari pe el, joacă-te cu inima lui, apoi lasă-l baltă. Doar e bărbat şi merită. Ştii, dacă vrei să faci asta, nu ai decât. Ia-ți cea mai scurtă fustă sau ia-ți una midi, dar să crape pe picioare şi cucerește. Râzi cu toți, fii zgomotoasă, fă-ți simțită prezența. Dar ține minte: o femeie care se îmbracă şi se poartă vulgar o să atragă exact genul de bărbați pe care nu-i vrea. Îmi place foarte mult afirmația lui Eliade: "Pe o femeie care-şi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen.(...). Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea."
Draga mea, nu trebuie să arăți din tine pentru a atrage un bărbat. Nu trebuie să îți cobori standardele, nici să cedezi presiunilor. Cred că ne-am pierdut feminitatea undeva pe drum. Nu mai ştim ce înseamnă modestie şi nici eleganță. Nu mai ştim să fim rezervate, să ne păstrăm aura aceea de mister lăsată de Dumnezeu. Dacă vrei să atragi un bărbat care Îl are pe Dumnezeu în inimă şi care are o relație vie cu El, trebuie să Îl ai şi tu în viața ta. Dumnezeu niciodată nu va da un înger unui demon şi nici invers (sper că s-a înțeles vorba asta). Nu poți să ceri un soț credincios dacă tu umbli aiurea prin inimile lor. Nu poți să atragi un bărbat credincios prin vulgaritate şi nici prin senzualitate. Şi ce dacă asta sunt vremurile? Ce dacă suntem în 2017 şi toate fetele fac asta? Ce îți pasă că modelele acestea sunt promovate şi dorite de public? Modernul merge mână în mână cu decența şi bunul-gust. Tu fii femeia diferită, cu caracter diferit şi principii diferite. Fii femeia puternică, frumoasă, misterioasă, sensibilă, iubitoare, luptătoare, având Cerul în inimă. Nu trebuie să fii ca ele. Trebuie să te regăsești, să vezi ce îți place. Fii diferită. Schimbă lumea din jurul tău prin strălucirea ta. Adună în suflet comori care nu se duc, adună bunătatea, dragostea, răbdarea, frumusețea. Răspândește parfumul Cerului. Eşti frumoasă exact aşa cum eşti şi crede-ma că nu o zic aiurea. Poți să te aranjezi, poți să îți dai cu un ruj pe buze, poți să te parfumezi, fii feminină, nu pisicoasă. E o diferență. Fii elegantă, fii modernă, dar decentă. Investește în darurile tale, în talentele tale. Visează. Îmbrățișează "imperfecțiunile" tale, ieşi din casă şi strălucește. Râzi, plângi, simte, trăiește!

marți, 20 iunie 2017

Dor de ducă

Ah, şi cât mi-e dor să plec, să las totul
baltă, să îmi iau un ghiozdan în spate şi să mă urc în primul tren. Să nu mă uit înapoi, ci să înaintez şi să cobor undeva, intr-o gară oarecare. Să mă opresc în mijlocul ei şi să îmi las inima să o ia la goană, să simtă tare. Mi-e dor de oameni străini, să scriu despre ei când nu se așteaptă, eu undeva în umbră, cu soarele în spate, cu creionul si caietul după mine, scriind despre Lumină si doruri ale sufletului. Să îmi las picioarele să meargă pe străzi neumblate, să îmbrățișez fiecare vis din mine, fiecare foşnet de vânt, să mă arunc în mijlocul necunoscutului.
Într-o zi am să îmi iau un bilet şi am să mă duc, am să mă pierd în fiecare lucru ascuns, am să strâng amintiri. Eu, cu un ghiozdan în spate, cu creionul într-un buzunar si caietul în mâna, cu priviri curioase şi un drum lung si frumos în față. O pasăre în libertate, o mierlă care cântă în ploaie, o libelulă care strălucește în noapte.

luni, 19 iunie 2017

Astăzi mi-a fost dor de tine

Astăzi te-am căutat puțin şi mi s-a făcut
dor de tine. Am simțit nevoia să iubesc şi să fiu iubită de tine, să râdem sau să tăcem şi să ne privim. La un moment dat am crezut că te zăresc, dar am dispărut în dimineață, ca roua şi am vrut să număr minutele până se făcea iar noapte, ca să pot scrie poezii despre tot ce am văzut astăzi.  Se face un gol în mine si totuşi, tu nu ştii. Tu nu ştii cât ți-am cântat în inimă. Cât am tresărit si am vrut să fug. Am vrut să mă pitesc, să mă împotrivesc, crede-mă că am dat de atâtea ori cu pumnii în mintea mea atunci când tu apăreai, asa, pe nesimțite.
Îmi place să mă joc de-a v-ați ascunselea cu tine, să mă ascund eu ca tu să mă cauți si invers, dar parcă astăzi mi-aş fi dorit să îmi ieşi în cale cu un zâmbet larg pe față si eu să fug spre tine. 
Dar m-am trezit la realitate si iar am ajuns la concluzia că nu pot face altceva decât să te aștept. Aşa cum aștept în fiecare an să înflorească bujorii doar o dată, aşa cum aştept să miroasă peste tot a tei pentru câteva zile, asa cum aştept fiecare zi cu sufletul la gură. Am să te aştept şi când Dumnezeu ne va intersecta drumul, vom înota amândoi într-o mare adâncă. Am să aştept, rugându-mă, iubind şi lucrând. Ştiu că într-o zi, poate acum sau poate mâine, vom râde amândoi mână-n mână, cu Soarele în buzunare si cu Cerul în inimă. O singură inimă. 
Astăzi e una din acele zile când mi-e dor de tine. 

sâmbătă, 17 iunie 2017

Predare

Doamne, aduc la Tine vise stinse si cenuşa lor. Îți aduc speranțele mele care au apus şi necredința. Îți aduc îndoielile, întrebările, lacrimile, marile "de ce"-uri, răzvrătirile, furia, neînțelegerile mele. Da, Doamne, nu înțeleg de ce alegi să lucrezi în felul acesta. Nu înțeleg tăcerea Ta. Îți aduc nopțile nedorite si nedormite, Ți-am dat frământările mele, Ti-am spus si ce iubesc. Nu stiu în fața căror uşi închise stau, nu stiu dacă să plec, dacă să iau mâna de pe clanță. Aduc la Tine zilele în care a răsărit si Soarele, în care, în timpul ploii, am zărit un curcubeu. Nu stiu unde mă vrei, dar sunt aici.
Stii, mai am ceva sa Îți dau. E ceva mic si de mare însemnătate. E foarte lovită si săraca, sângerează pe alocuri, dar stii câte a îndurat si câte a simtit? Îți aduc inima, e vai de ea, dar bate. Uneori mai tare, alteori abia daca se aude, câte un tic, apoi tac, apoi crede ca nu mai poate si asa e. Dar Tu stii ce faci, Tu esti Ceasornicarul care poate sa o repare. Inimile rănite si deznădăjduite sunt de preț pentru Tine.
Eu mai râd si ascund ce trăiesc, dar uneori doare tare, asa de tare. Câte ploi nu imi bat in geam, dar in ochii lor e Soare. Stiu ca trebuie sa ma incred in Tine, asa ca am sa scriu ce simt, ca ceilalti, care trec prin aceleasi trăiri, sa nu dea inapoi, chiar daca e dificil drumul.
Doamne, las in mana Ta toate problemele mele, toate dezamăgirile, doruri si tot ce iubesc si am sa Te las sa faci o poveste din mine. O poveste care se va merita sa fie citită.

marți, 13 iunie 2017

Trăiește!

Sa-ti laşi inima deschisă mereu pentru
ca, altfel, nu poți lăsa ceva frumos în urma ta. Cum ai vrea sa trăiești, fără inimă? Să simți nu este o slăbiciune, ci e chiar putere pentru ca sunt puțini care mai fac asta. Să simti, in zilele noastre, e demodat. Totul se face fără inimă. Te detasezi complet, doar asta ne învață ceilalți: să fii doar o umbră, care se agită încoace si-ncolo, fără țintă. O marionetă.
Trăiește! Asa imi place să simt ca inima o ia la goană cand ma gandesc la atatea lucruri frumoase, la viitor. Visează si atinge-ti visele. Nu cred ca ai vrea sa traiesti toata viața, intrebandu-te "oare cum ar fi fost daca...".
Zboară, asa ca pasărea, iubeste libertatea, iubeste ce ti-a dat Dumnezeu pentru a fi o binecuvântare aici si acum.
Trăieste, dragul meu! Traieste fiecare clipa, fiecare zi, cu bune si rele, fă să conteze totul. Dă din Dumnezeu, aruncă iubirea Sa peste tot, în special în locurile întunecoase. Fa-ti curaj si arunca-te in larg. Curentii sunt puternici, dar viața e si mai puternica. Nu-ti fie teama sa te bucuri. Dumnezeu nu vrea oameni tristi, figuri de lut încruntate, ci vrea oameni. Oameni cu inima deschisă, să adune comori nepieritoare, sa adune Cerul in ei si tot ce e frumos. Ah, am uitat sa-ti spun. Sa stii ca frumusețea, de multe ori, vine prin durere. Ai senzatia ca ai murit de atatea ori. Dar dupa o lovitură puternica, te ridici altfel, cu mai mult avânt si curaj sa mergi tot înainte.
Trăieste cu adevarat, nu doar supraviețui. Nimic nu va fi mai frumos decat sa stii ca s-a meritat totul si ca ai croit un drum cu flori, apusuri, credință, lacrimi si viață. "Fii om" (1 Corinteni 16:13)

joi, 8 iunie 2017

Intr-o zi vei gasi pe cineva

Intr-o zi vei gasi pe cineva pentru care nu vei fi "prea putin" si nici "prea mult". Nu vei rade nici prea tare, nici prea incet, nu vei vorbi nici prea mult sau prea putin, nu vei fi prea ganditor, prea retras. Vei gasi pe cineva trimis de Dumnezeu. Vei gasi pe cineva care iti va iubi furtunile si se va arunca in oceanul din inima ta. Va face fata vijeliei si barierelor tale si va aprinde un foc care va arde din ce in ce mai tare. Iti va lua in palma inima ranita de altii si va vedea ce frumoasa e asa, imperfecta. Acea persoana nu va cauta perfectiunea la tine, ci Il va cauta pe Dumnezeu. Si se va vedea in inima ce a crescut: flori sau buruieni. Iubire sau ura. Iti va iubi fiecare cicatrice in parte, fiecare lupta pierduta in trecut, fiecare lacrima pe care ai varsat-o in asteptare. Te va iubi pentru ceea ce esti, pentru ceea ce ai, pentru felul tau de a fi si de a iubi oamenii. Pentru ca ai iertat atunci cand ti-a fost greu, pentru ca nu ai renuntat atunci cand ai fi avut tot dreptul sa faci asta, pentru ca ai crezut cand totul parea imposibil. Chiar daca nu erai inteles de ceilalti, erai inteles de Dumnezeu si asta conta cel mai mult. Cand ai cazut, te-ai ridicat si ai mers mai departe, cu privirea tinta. Nu ti-a fost usor. Dar vei avea in fata ta, intr-o zi, o persoana luptatoare, una care a luptat si lupta pentru Cer si pentru o poveste de iubire coborata de acolo. Asteapta acea dragoste si acea persoana. Nu iti incerca "norocul" cu toti. Nu iti trebuie experienta, iti trebuie o gradina in inima. Si daca prin ea se plimba mai multe persoane, ce vei face cand va veni toamna? Ce roade va culege?
Intr-o zi, vei gasi pe cineva care se va uita la tine cu ochi mari si luminosi, pe cineva care isi va pleca genunchii impreuna cu tine inaintea lui Dumnezeu si sa vezi atunci ce melodii ceresti veti canta impreuna in boala si in sanatate. In bogatie si in saracie. In suferinta si in fericire.

miercuri, 7 iunie 2017

Ganduri mici


Ea era visul unei nopti de vară. Undeva ascunsă în timpul zilei, dar noaptea spulbera vise pe cer, cu fiecare stea ce cădea, exact ca sperantele ei. Se aprindeau tare pentru putin timp si dupa cadeau. Atunci cand vedea ca incep sa se stingă, se ridica si fugea dupa ele, dar cand sa le prindă, ele cădeau in gol. Nu mai avea ce sa faca. Se uita in jur, isi aranjează rochia alba si pleaca, nestiind unde. Ai zice ca lumea se uita la ea, dar nu stiu ce vad, nu stiu cine e, ce ii bate in piept sau ce gândeste. Dar stiau ca are ceva special, ceva al ei care îi puneau pe gânduri.
Numara petale in drumul ei, strângea Soarele in inimă atunci cand apărea, presărea lacrimi in locurile uscate si iubea. Asta stia. Daca vrei sa supravietuiesti in lume, trebuie sa fii copil si sa iubesti.
Visul unei nopti de vară cu un pachet in spate, carand stele cazatoare si mergând pe un drum in sus.

Meloman pentru o zi: Ella Fitzgerald- I Want to Be Happy




vineri, 2 iunie 2017

Pentru cei care se lupta cu anxietatea si cu depresia

Te inteleg. Crede-ma ca te inteleg si stiu prin ce treci. Te trezesti de dimineata, fara sa stii pentru ce ai deschis ochii sau te intrebi cum de iti mai bate inima dupa atatea lupte duse in mintea ta in timpul noptii. Te trezesti si pur si simplu nu ai putere sa te dai jos, nu ai putere sa te misti si nici nu vrei, oricum. Totul in jurul tau e negru. Sunt zile in care nu ai putere sa te piepteni, sunt zile cand nu ai putere sa mananci sau sa te schimbi de pijamale, sa deschizi geamul sau sa faci ordine in camera pentru ca ai aruncat totul in jurul tau, nepasandu-ti de cum arata totul. Nu ai putere, in unele zile, nici sa faci baie si te ingrozeste gandul sa iesi din casa. In mintea ta rasuna numai o singura melodie: "Esti un esec. Faci umbra pamantului degeaba, nu te vei ridica in veci din groapa asta". Si crezi fiecare cuvant. Atunci cand trebuie sa iesi din casa, nu stii pe ce mergi, carand povara gandurilor care nu te lasa in pace. Pui mainile in urechi, le acoperi, dar rasuna si mai tare toate acele voci, rasuna si mai tare amintirile. Incepi sa mergi din ce in ce mai repede pe strada, cu privirea goala, zambind cand si cand celor cunoscuti, dar Doamne, nimeni nu stie ce furtuni se dau in tine. Poti rade, poti sa te prefaci ca esti bine, dar cand esti singur, cand inchizi usa dupa tine in casa, totul apare din nou, tot intunericul se agata bine de tine si te taraste pana plangi si suspini si tipi si ai vrea ca totul sa se termine, intr-un fel sau altul. Te lovesti, te privesti in oglinda si ai vrea sa stergi, sa spargi imaginea din fata ta, ochii rosii si incercanati, buzele care s-au arcuit in jos de la atata plans, mainile care tremura si demonii care danseaza in mintea ta, aruncand cuvintele acelea. Mereu ti-a fost frica sa vorbesti cu cineva despre asta. Cand deschizi gura ca sa rostesti niste cuvinte, tragi aer adanc in piept si tremuri, te gandesti cum sa spui si cu ce sa incepi, te gandesti ca poate nu e bine sa vorbesti, dar parca nu e bine nici sa taci, asa ca mai bine nu mai zici nimic, ascundantu-te in cochilia ta. Mereu privesti spre persoanele care nu sunt ca tine, carora nu le e greu sa se exprime, sa vorbeasca, sa sustina un examen oral, sa sune pe cineva la telefon, fara sa-i tremure vocea si sa transpire din cauza fricii, ai vrea sa poti sa te ridici de pe scaun, intr-un restaurant spre exemplu, sa te duci sa comanzi ceva, fara sa te gandesti oare ce gandesc ceilalti din jurul tau despre tine. Crezi mereu ca ceilalti rad de tine, isi bat joc si iti spun ca esti prea tacut, prea retras, prea ingandurat. Daca ar stii ce lupte duci...
Dragul meu, vreau sa iti spun ca stiu perfect ce inseamna toate acestea si lista e mult mai lunga. Dar vreau sa iti spun ca fiecare pas marunt facut azi inspre bine, este o mare victorie. Poate ai reusit sa iti faci, dupa mult timp, patul. Poate ai reusit sa iesi din casa si sa te plimbi putin de tot. Poate ai reusit sa vorbesti in fata cuiva, poate ai reusit sa te uiti in ochii cuiva, poate ai reusit sa iti faci un sendvis si te-ai simtit bine ca ai reusit. Vreau sa iti spun ca sunt mandra tine! Ai reusit, dragul meu, ai reusit! Iti cunosc foarte bine luptele de la nivelul mintii, stiu cum e sa te lasi prada tuturor gandurilor, sa nu gasesti o cale de iesire, sa vrei sa mori. Dar stii ceva? Esti puternic si te aplaud (nu numai eu, ci chiar si Dumnezeu) ca ai reusit sa iesi putin din lumea ta si sa biruiesti un lucru aparent marunt din viata ta, dar de o foarte mare insemnatate pentru tine. Stiu ca vorbele sunt de prisos, indiferent de cat de buni sunt oamenii si iti spun ca ai atatea motive sa fii bine, ca nu e chiar asa, ca se va rezolva cumva, stiu ca nu iei seama la cuvinte, pe o ureche iti intra si pe alta iti iese, pentru ca stii ca nu prin vorbe vei scapa, ci prin iubire si rabdare, multa multa rabdare. Stiu ca uneori simti ca parca nici nu ai mai vrea sa iesi din asta, ci te-ai obisnuit, facand parte din tine. Dar daca ai incerca putin cate putin, sa iti educi mintea, vei reusi. Stiu ca nu te poti ruga, asa ca am sa o fac eu pentru tine. Te rog, ridica-ti, daca ai putere, doar putin privirea din pamant si priveste Soarele care apune. Stiu ca anunta noaptea, iar noaptea e groaznica pentru tine, avand insomnii de mult timp. Dar in noapte stralucesc stelele, asa cum o poti face si tu, incercand sa faci ceva care iti e greu, dar stii ca te ajuta sa iesi din groapa. Dumnezeu vrea asa de mult sa te ajute si te iubeste enorm. Daca vrei, atunci cand simti ca gandurile apar si totul incepe sa se invarta cu tine si nu rezisti, spune-I lui Dumnezeu ca vin luptele si nu ai putere sa le faci fata, dar El are putere sa alunge noaptea din tine! Esti iubit, dragul meu si inca o data iti spun, fiecare pas mic inseamna victorie. Asa ca, sarbatoreste! Ai reusit sa treci si de aceasta zi. Va fi bine, in curand.