marți, 26 septembrie 2017

Vindecare

Ah, şi poate rănile încă te dor. Poate
mai privești din când în când la locul care, uneori, mai sângerează. Şi, ca să fie mai frumos, mai vine câte un curios, pune mâna şi apasă. Tu nu îi arăți ca te doare, dar lacrimile îți umplu ochii şi nu stii încotro sa fugi.  Ai vrea să îi dai o lecție, să țipi, să fugi departe de toți şi, cumva, să dispari fără prea multe explicații.
Ah, rănile astea. Te transformă, te schimbă, te fac mai puternic sau mai slab. Îți fac inima să bată mai puternic sau ticăie din ce în ce mai încet, abia daca o mai auzi. Dragul meu, te rog, nu lăsa ca durerea să îți întunece sufletul. E adevărat, ai atâtea motive să urăşti. Dar, zi-mi, de ce florile îsi răspândesc parfumul mai dulce atunci când plouă? De ce lumina e mai strălucitoare atunci când apare după nori negri? Nu lăsa ca durerea să îți întunece inima, ci las-o să îți planteze dragoste, căci doar prin ea ți se vor vindeca rănile complet. Dragostea este pansamentul, dar ura mereu îți va desface cicatricea. Ura si răzbunarea nu vor rezolva nimic. Nu planta în inima celui care te-a rănit mânie, ci iubire. Uneori, persoanele care nu merită dragostea au cea mai mare nevoie de ea. Nu o păstra doar pentru tine, ci revars-o.
Ah, rănile astea. Dar şi dragostea... Ce măreață e dragostea!

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Femeia înțeleaptă îşi zideşte casa

Am subiectul acesta de ceva timp pe
inimă. L-am tot amânat, am tot întors paginile, dar gândurile acestea au rămas înrădăcinate. Nu am prea multe de zis, asa că te rog să îmi ierti stilul de a scrie acum.
Draga mea, nu esti o ciudată dacă aștepți persoana potrivită. Nu e nimic de râs dacă ai ajuns la nu stiu ce vârstă şi nu ai avut un prieten. Nu e nimic gresit la tine. Nu e nimic gresit dacă ceri călăuzire în legătură cu o anumită persoană. Nu e nimic gresit dacă te rogi de pe acum pentru viitorul tău soț. Stii ce spune Dumnezeu în Proverbe?

"Femeia înțeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu insesi mâinile ei". (Proverbe 14:1)

Femeia înțeleaptă îsi zideşte casa. Totul are un început, iar căsnicia face parte din acest capitol. Cea mai puternică căsnicie este aceea începută în rugăciune, atunci când poate nici nu stii acea persoană. Rugăciunea este temelia familiei, cea care va face ca locuința ta să nu se clatine în urma furtunilor care vor veni peste ea. Dacă alegi să pui astfel de cărămizi, ai făcut un pas înainte.
 O altă cărămidă rezistentă este iubirea ta pentru Dumnezeu. Alegând să îți predai visele, dorințele, planurile lui Dumnezeu, alegând voia Sa pentru viața ta, chiar dacă nu înțelegi ce se întâmplă- asta înseamnă să pui pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta. Alege să construiești o casă, punând voia Sa mai presus de căile tale.
Zidirea unei case cere multă răbdare, pricepere şi înțelepciune, iar toate acestea nu vin peste noapte. Înainte de a te ruga doar pentru viitorul tău soț să fie aşa şi pe dincolo, roagă-te să fii un ajutor potrivit, o femeie puternică şi credincioasă, o femeie care nu se lasă clătinată de orice val, ci înoată mereu împotriva curentului. Nu este usor şi stii foarte bine asta, dar nu e imposibil. Credința pe care o ai în inimă te va ajuta să muți munții sau să îi urci.
O femeie înțeleaptă este aceea care îsi păzește inima. Chiar dacă o lasă deschisă pentru toată lumea, ea ştie că este o poartă pe care o va deschide doar unei singure persoane, iar dincolo de ea se află o grădină.
Draga mea, ştiu că nu este usor să stai în picioare în lumea de acum, dar prin harul şi puterea lui Dumnezeu, poți zidi o casă, luptând în rugăciune pentru persoana pe care o iubești, pregatindu-te să fii un ajutor potrivit şi iubind. Până la urmă, nu faci nimic fără dragoste, iar o casă fără ea se va dărâma la primul şuvoi. Poți alege astăzi să fii ori femeia înțeleaptă, ori femeia nebună. Depinde de tine.

luni, 18 septembrie 2017

Draga mea, luptă împreună cu Dumnezeu

Niciodată nu am fost o fată curajoasă.
Niciodată nu am fost îndrăzneață. Sau, dacă stau să mă gândesc mai bine, am fost. Înainte, legam prietenii foarte repede, eram lipicioasă şi plină de viață. Eram "spaima" parcurilor, râsetul meu se auzea de la un capăt al oraşului până la celălat, puteam privi oamenii fix în ochi fără să îmi mut privirea din 5 în 5 secunde. Însă, ceva s-a întâmplat când aveam 15 ani. Nu ştiu prea bine ce, dar m-a schimbat total. 
De atunci, îmi e foarte greu să privesc oamenii în ochi atunci când vorbesc cu ei. Îmi este frică să pornesc o conversație, îmi este frică să îmi exprim punctul de vedere şi dacă o fac, trebuie să îmi "schițez" discursul în cap, să stiu cu ce să încep şi cu ce să termin, să îmi reglez vocea, ca nimeni să nu îsi dea seama că îmi tremură. Bineînțeles că nu iese aşa cum aveam în cap, totul sfârsindu-se cu bâlbâieli, palpitații şi nopți fără somn. Cu greu îmi găsesc locul şi cu greu mă fac înțeleasă, aşa că am ales să scriu. Foaia nu râde de mine, nici nu mă privește urât, iar cuvintele curg lin şi fără oprire. De fapt, scrisul chiar vindecă răni adânci. 
Eu sunt foarte visătoare şi foarte cu pluta, aşa că îmi e greu să revin cu picioarele pe pământ, dar şi când o fac, e ca o prăbușire dură. De multe ori m-am întrebat oare cum voi reuși să aduc la viață cele câteva vise pe care le am, atâta timp cât privesc de la distanță totul. Uneori, mă apropii, dar când îți lasi inima expusă, este imposibil să nu fie rănită. Tocmai aici am găsit frumusețea. Am înțeles că Dumnezeu clădește frumusețea din tot ce e spart, sfărâmat, zdrobit şi crăpat. Exact ca inima mea. Şi, cred că şi a ta. 
Draga mea, poate te regăsești puțin prin ce am scris. Poate privești totul cu teamă, poate mulți nu te înțeleg şi nici nu încearcă, poate îți este frică şi stai deoparte. Vreau să îți spun că Dumnezeu poate face prin tine lucruri extraordinare! Dar, bineînțeles, îți trebuie curaj. Trebuie să faci acel UNIC pas pentru ca felul tău de a te privi să se schimbe. Totuși, trebuie să stii că schimbarea nu se va face peste noapte. Vor fi momente când vei vrea să renunți, să plângi, să te arunci într-un gol şi să te ascunzi de toți. Vor fi momente când oamenii te vor dărâma, vor râde de tine, te vor împinge şi te vor lăsa deoparte. Dar, stii de ce? Pentru că tu eşti DIFERITĂ. Ei văd că tu ai ceva prin care poți străluci. Draga mea, nu renunța. Mergi cu Dumnezeu de mână, căci El ştie ce frumusețe a creat şi tot El a așezat o comoară în inima ta. Esti născută exact la timpul potrivit, tocmai pentru a străluci, pentru a merge cu putere, cu grație într-o lume care decade din ce în ce mai mult. Esti creată să ridici steagul biruinței, să fii o luptătoare. Ai cicatrici, dar fiecare rană are o luptă de povestit. 
Tu ai o voce. Poate nu o poți folosi în public, poate eşti ca mine. Dar, ai o voce. A mea este scrisul. A ta poate fi muzica, pictura, lucrarea cu copiii, acea mică afacere pe care o ai de puțin timp. Poate că vocea ta este mângâierea sau încurajarea sau puterea de a găsi ceva frumos în orice capitol urât. Darul, talentul pe care îl ai este vocea ta, superputerea ta de a lăsa ceva frumos şi demn de amintit despre tine. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze prin tine. 
Draga mea, poate eşti timidă. Eu recunosc, sunt, şi încă foarte tare. Dar ştiu că Dumnezeu are un plan cu mine şi un viitor binecuvântat. Stiu că El poate face mai mult decât cer sau gândesc, iar minunile Sale sunt fără număr. Stiu că Dumnezeu mă înțelege şi stie prin ce trec. Si mai ştiu că sunt o învingătoare prin Acela care a învins totul, inclusiv moartea, pe cruce, aducând viața şi parfumul ei prin învierea lui Hristos. 
Draga mea, râzi de ziua de mâine, căci totul este în control. Du-te cu puterea pe care ai primit-o şi strălucește frumusețea cerească.
Draga mea, luptă alături de Dumnezeu. 

luni, 11 septembrie 2017

Acei oameni

Se spune că există un om care ne-a marcat viaţa. Unul pe care îl purtăm în inima oriunde ne aflăm, îi cântăm în piept atunci când dorul apare, umblăm prin albume pentru a redesena amintiri. Există un om care te-a învăţat să mergi drept, cu pasul hotărât, dar zburând spre Cer.
Sunt multe persoane pe care le port în gând, dar mai ales în inimă. Mai sunt oameni care m-au făcut să plang, m-au făcut să simt ura, mi-au transformat sufletul într-o grădină care creşte din ce în ce mai mult şi mi-au arătat ce înseamnă să trăieşti. Sunt oameni care m-au rănit şi de la care am învăţat ceva. Sunt oameni pe care i-am iubit, dar tare mi-aş fi dorit să fie şi invers, uneori. Sunt oameni care îţi răstoarnă lumea complet, nici nu ştii când sau cum. Ai vrea să vezi cum sunt, cum gândesc, dar parcă nu există niciun pod înspre el. Dar ştii, tot de la ei am învăţat ce înseamnă să lupţi pentru ce iubeşti şi să nu renunţi. Sunt persoane care te atrag brusc si nu ai ce face. Te trezeşti în mijlocul unor curenţi şi nu prea te poţi împotrivi lor. Cel puţin, nu din prima. Au ceva şi nu îţi explici ce, dorind să vezi ce taine şi ce lumi ascund dincolo de ochi.
Fiecare om are o poveste. Depinde cine vrea să citească, unele cărţi sunt complicate. Dar, tocmai de la acestea ai ce învăţa. Aşa că, stai cu inima deschisă şi lasă oamenii să treacă prin ea. Păstrează ce e de păstrat şi aruncă ce e de aruncat. Adună tot ce e frumos şi plin de iubire. Noi suntem mari căutători de comori, păcat că nu ne dăm seama mereu care sunt de preţ şi care nu au nicio valoare.
Fii atent la oameni. Prin ei vei creşte.

duminică, 10 septembrie 2017

Pentru cei care incep scoala

Stau pe geam şi privesc cum tot verdele se preschimbă, încet-încet, într-un galben dulce. Mai vezi cate o frunza care iti aduce in nas miros de scortisoara si mai simti cate o adiere care iti inveleste inima in liniste. Soarele iti scalda sufletul in auriu, iar noptile spun povesti mai lungi. A venit toamna, iubita mea toamna. Doar ca, de data aceasta, e diferita. Pentru mine, clopotelul nu mai suna si nici nu mai am emotii (cel putin, deocamdata). Imi aduc aminte cand, acum un an (ce repede a trecut), scriam un articol in care spuneam ca voi trece pe acelasi coridor pentru ultima oara. Acum, as vrea sa scriu putin pentru tine, pentru cel care, de maine, incepe un nou an scolar. As vrea sa iti spun ce am invatat in cei 12 ani de scoala.

Nu trebuie sa fii ca ceilalti. 
Tu esti tu si nimeni nu poate inlocui acest lucru. Nu iti dori sa fii ca ei, nu iti pierde timpul tanjind la ce nu ai, ci valorifica ceea ce ai primit. Esti creat intr-un mod extraordinar, iar Dumnezeu e mandru de ceea ce a facut din tine. Doar lasa-L sa lucreze la inima ta si fa-o cel mai frumos lucru din tine.

Adu bucurie si incurajare in jurul tau.
In acest nou an scolar, priveste la colegii tai dincolo de rasete. In adancul inimii lor, s-ar putea sa gasesti o mare de tristete. Poti aduce dimineata pe cerul innorat al unei persoane prin seninatatea unei inimi iubitoare.

Iubeste.
S-ar putea sa fie momente in care nu vei putea face asta. Poate ai colegi care isi bat joc de tine si care te enerveaza. Tine minte, ei sunt atenti la atitudinea ta. Fii un exemplu pentru ei si nu iubi cu vorba, ci cu fapta. Dumnezeu iti da putere si nu te lasa singur, ci iti va rasplati. Apropo, persoanele care se comporta cel mai rau au cea mai mare nevoie de iubire si cum tu Il ai pe Dumnezeu in inima, ai deja iubirea. Nu o pastra doar pentru tine. Revars-o si vezi ce se intampla.

Respecta-ti profesorii.
Chiar si pe aceia care nu prea dau pe la ore. Sau care stau degeaba.

Nu raspandi barfe.
Acum, degeaba nu spui mai departe atata timp cat inima ta absoarbe fiecare cuvant, ca buretele. Cel mai bine este sa nu iti mai pleci urechea la zvonuri. Fii linistit si vezi-ti de treaba, imi vei multumi mai tarziu.

Da tot ce ai mai bun din tine.
Am invatat ca, daca eu imi fac partea, si Dumnezeu o va face, negresit. Nu te descuraja, ci fa-ti un program pe care sa il poti respecta si studiaza. Termina tot ce ai de facut pentru scoala, apoi relaxeaza-te, iesind pe afara, citind o carte sau orice altceva.

Copiatul nu este solutia.
Nu te ruga sa iei note mari daca nu inveti. Dumnezeu nu iti va aduce aminte ceva de care nu ai habar. Lenea este chiar un pacat.

Nu are nimic, data viitoare vei reusi.
Nu te descuraja. Se intampla sa mai gresesti, nu suntem perfecti. O nota mica nu inseamna sfarsitul lumii si nici nu esti un esec. O nota nu te defineste, fie ca este mare sau mica. Incearca inca o data, fa-ti curaj si inainteaza.

Stai de vorba cu Dumnezeu in fiecare dimineata.
Nu te astepta sa fii invingator din punct de vedere spiritual daca tu deschizi Biblia doar duminica, in biserica. Fa-ti un obicei din a te trezi devreme dimineata, astfel incat sa nu mai dai vina pe timp. Roaga-te, tine minte macar un verset din pasajul citit si pune-l in practica, de-a lungul zilei. Pleaca la scoala cu Dumnezeu, nu Il lasa la poarta. Sa ai o relatie vie cu El, pentru ca oamenii sa vada diferenta.

Straluceste lumina lui Hristos.
Fii un exemplu pentru cei din jurul tau, zambeste, plangi cu cel ce nu mai poate, adu lumina in inimile crapate si aruncate intr-un colt.

Pazeste-ti inima.
Nu da bucati din inima doar de dragul de a fi intr-o relatie. Nu fi naiv, nu te lasa dus de val, ci fii curat, pazeste-ti mintea, ochii si trupul intr-o lume unde abia te asteapta sa decazi.

Fii alaturi de cei singuri si abandonati.
Sunt absolut sigura ca ai colegi de care se rade mereu. Nu o face si tu, prin nepasarea ta. Cine stie, poate vei salva vieti doar pentru ca le-ai luat apararea si le-ai aratat dragoste.

Citeste mai mult. Stai pe Facebook mai putin.
Nu doar pentru scoala. Cauta sa cunosti, sa descoperi, dezvolta-ti vocabularul si corecteaza-ti gramatica. "k", "nush" si "frumoas-o" vor pieri doar cu ajutorul tau.

Pastreaza-ti obiceiurile bune.
Ai grija ce prieteni iti faci si ce modele ai.

Bunul-simt nu va fi niciodata demodat.

Fii un exemplu prin imbracaminte.
E adevarat ca ce ai in inima conteaza, dar tot de acolo iese la suprafara ce ascunzi.

Seara vine plansul, iar dimineata veselia.
Nu ramane pe loc din cauza unor oameni care vor sa iti planteze buruieni in suflet. Fa-ti din inima o gradina, cresti si fii plin de mireasma Cerului. Plangi, sterge-ti lacrimile si mergi mai departe!

Cam asta am invatat. Iti doresc un nou an scolar plin de binecuvantari si ma rog ca Dumnezeu sa te faca un invingator. Fii curajos, fii om, viseaza maret, roaga-te maret si pune-L pe El pe primul loc. Multe imbratisari!

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Apus

In fiecare apus e ceva diferit. In fiecare apus ma regasesc sau ma pierd, disparand odata cu lumina. Cand eram mica, cineva mi-a spus sa ma uit pe cer atunci cand apune soarele si atunci cand voi vedea prima stea rasarita, sa imi pun o dorinta. Ghici cine era cu ochii pe cer in fiecare seara. Am pus dorinte dupa dorinte, inchideam ochii si zambeam fericita. Imi spuneam secretele atunci cand culorile se amestecau de la portocaliu, la roz, totul transformandu-se intr-un albastru din ce in ce mai inchis.
In fiecare apus e ceva diferit, asa cum in fiecare om soarele straluceste diferit sau chiar deloc. Stii, ti-am mai spus, imi place sa ma uit la oameni, dar nu prea mult. Incerc sa gasesc in ei cate un cer senin si o stea rasarita. Oh, dar nu prea gasesc, sunt prea multi nori si atunci cand le prind privirea, ori eu imi inchid ochii ori ei isi inchid inima, pitindu-se dupa ziduri. Ce iti mai e si cu zidurile astea groase, cine le-o fi inventat. Ah, da, tu si cu mine le-am construit, am uitat. Sunt mai uituca, de fel.
Dupa cum spuneam, am cautat in cativa oameni acea stea care rasare prima. Sincera sa fiu, nu am zarit-o. Nu ma lasa sa o vad, le e teama ca o sa le fur dorinta, dar ei nu stiu ca dorintele mele s-au transformat in rugaciuni, de-a lungul timpului. Sau poate le e teama ca o sa le scriu cateva randuri pe cerul inimii lor. Ah, cat mi-as dori asta, macar de mi-ar da o sansa...
Astazi nu mi-am mai pus dorinte, ci am scris frumos pe niste hartiute ce am vazut. Am deschis geamul, am lasat vantul sa imi intre in casa, am spus buna lunii. Mi-am dres glasul si I le-am citit lui Dumnezeu. In timp ce citeam, hartiutele mi-au zburat din mana. Si-au facut aripi si au zburat, acum nu stiu cine va prinde ce am scris. Daca vei dormi in noaptea asta cu geamul deschis si vei gasi de dimineata o hartie, sa stii ca e de la mine. Sper ca nu te superi.
Cate lucruri se intampla dupa ce apune Soarele, nu-i asa?


duminică, 3 septembrie 2017

În furtună e Dumnezeu

Eram la mare şi am vrut să văd
răsăritul. Era încă noapte când m-am dus pe plajă, abia se iveau zorii. Stii, în liniştea aceea, nu am putut decât să stau, să respir frumusețea care se afla în fața mea şi să privesc cum se schimbă culorile pe cer. Dumnezeu era cu nişte acrilice în mână. Îmi desena valurile, îmi mângâia obrajii cu briza care mă îmbrățișa din când în când, iar pe cer arunca câte o pată de un portocaliu intens, amestecat cu mov şi puțin roz. În clipa aceea, timpul s-a oprit în loc. Putea să se întâmple orice, nu mai conta. Dumnezeu era lângă mine. Putea să se despartă marea în două şi să mă înghită, putea să pornească cea mai aprigă furtună, dar nu mi-ar fi fost frică. Dumnezeu este cu mine.
Nu îți este teamă din când în când? Simți că nu mai poți controla totul, zidurile pe care le-ai construit cu atâta patimă se năruie ca nişte castele făcute din cărți, valurile cresc şi tot cresc de ajungi să nu mai vezi bine farul. Unde e Dumnezeu? În mijlocul furtunii.
Crezi că El nu vede prin tot ce treci? Crezi că nu îți simte durerea din inimă, vijelia care este în ea, cerul întunecat din suflet? Nicio ploaie nu trece neobservată, niciun strop nu cade fără ştirea Lui. Crezi că nu ştie ce face?
Uneori, furtunile sunt pornite tocmai pentru a vedea cât de fermi vom sta pe stâncă. Cât vom lupta sau dacă vom mai avea curajul să înaintăm. Uneori, e bine să stai deoparte, să privesti furtuna şi cerul. Să zambesti, căci Dumnezeu e cu tine. La un moment dat, vei avea cel mai frumos răsărit în inimă. Norii nu stau o veșnicie şi nici valurile nu sunt mari întotdeauna.

"Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul." Psalmul 62:1